Adevaratul intelept

FRAGMENT:

" si când ştii adevărul nu ai nevoie de scripturi. Iţi porţi scriptura pe cap doar atunci când nu ştii adevărul.

Teoriile simt moarte, sunt înlocuitori. Adevărul este mereu viu întotdeauna viu. Nu poate fi surprins în cuvinte; mesajul nu poate fi exprimat. Nu poţi să-1 atingi prin altcineva pentru că oriunde exista un mijlocuitor el se va transforma într-o reflexie. Când propria ta minte îl reflectă, cum să nu se petreacă acelaşi lucru atunci când trece prin celalalte minţi prin care ajungi să-1 cunoşti?

Trebuie să intraţi în contact direct - de la inimă la inimă. Nimic nu ar trebui să poată pătrunde între cele două, între inima voastră şi inima realităţii. Ele ar trebui să îşi răspundă una alteia într-o rezonanţă profundă. Ar trebui să se întâlnească şi să se întrepătrundă şi între ele să nu fie nici măcar o perdea de cuvinte, de cunoaştere, de concepte. Doar atunci veţi şti ce este religia.

Hasidismul este religia, iudaismul este doar o reflexie. Sau puteţi spune acelaşi lucru cu alte cuvinte: că iudaismul este doar periferia şi hasidismul este centrul - adevăratul centru, sufletul viu, inima sa. Budismul este periferia, zenul este centrul. Islamismul este periferia, sufismul este centrul. Centrul este unul, periferiile sunt milioane. Pe un singur centru puteţi desena multe cercuri concentrice. Puteţi să le tot desenaţi, centrul rămâne unul.

Vom vorbi despre hasidism. Inainte să-i pătrundem spiritul avem nevoie de câteva idei introductive.

Atunci când se pune problema de a vorbi despre unica religie lucrurile devin foarte dificile, pentru că orice s-ar spune despre ea va fi inferior adevărului. Orice spuneţi despre ea va fi mereu o reflexie: poate să indice, nu poate să explice; poate să arate, dar nu poate să spună. De unde să începi să indici, să arăţi? "

----------------------------

O religie adevărată, o religie autentică, nu întreabă cine este Dumnezeu. Intreabă „Cine sunteţi voi?", „Cine sunt eu?" Trebuie să mă bazez pe sursa mea fundamentală; doar acolo, doar acolo se află revelaţia. Iisus, Buddha sau Baal Shem Tov pun întrebări fundamentale.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi despre întrebările fundamentale este că ele nu au răspuns. Intrebarea în sine este răspunsul. Dacă o puneţi în mod autentic răspunsul se află chiar în întrebare. Nu se pune problema că întrebaţi „Cine sunt eu? Cine sunt eu? Cine sunt eu?" şi într-o zi vă daţi seama că sunteţi a, b, c, d. Nu, nu veţi afla niciodată a, b, c, d.

Pas cu pas, cu cât întrebaţi mai mult, cu atât întrebarea merge mai în profunzime. Intr-o zi, întrebarea dispare brusc - vă treziţi faţă în faţă cu propria voastră fiinţă, sunteţi deschişi în faţa fiinţei voastre. Intrebarea a dispărut şi nu există niciun răspuns.

Luaţi-o ca pe un criteriu: dacă unei întrebări i se poate găsi un răspuns, nu este fundamentală. Dacă dispare atunci când o puneţi este fundamentală şi prin această dispariţie aţi ajuns la capătul ei. Şi pentru prima dată vi se întâmplă ceva, pentru prima oară nu veţi mai fi la fel. Godot nu a venit, dar aşteptarea a dispărut. Nu aşteptaţi, ci aţi ajuns. Şi după ce aţi ajuns calitatea fiinţei voastre va fi complet diferită. Atunci veţi putea sărbători.

Cum puteţi sărbători când nu aţi ajuns la capăt? Sunteţi trişti, suferinzi.

Cum puteţi dansa atunci când ţinta voastră este foarte departe? Pare atât de îndepărtată încât aveţi senzaţia că nu există nicio şansă că veţi putea s-o atingeţi vreodată.

Cum puteţi fi fericiţi?
Cum puteţi să vă bucuraţi?
Cum puteţi avea parte de fericire?

Incă vă aflaţi pe drum: sămânţa este încă o sămânţă şi floarea este departe. Nu, nu este posibil.

Când sămânţa devine floare apare bucuria, apare încântarea. Odată ce înţelegeţi cine sunteţi, odată ce pătrundeţi adânc în golul vostru interior şi nu vă temeţi, odată ce vă acceptaţi moartea interioară şi nu încercaţi să scăpaţi prin vise şi proiecţii, odată ce acceptaţi că sunteţi pământ şi vă întoarceţi în pământ şi între aceste două evenimente nu există nimic ....

---------------

Poveştile clasice hasidice, compilate de către filozoful evreu Martin Buber, sunt readuse la viaţă acum, în toată puritatea lor, prin intermediul lui Osho.

Aceste povesti, mai degrabă povestioare, au o aromă aparte. Este ceva diferit de Zen şi, de asemenea, diferit de sufism. Este vorba despre iubirile, râsetele, dansurile hasidice. În această religie nu este vorba despre celibat, ci despre creatie.

Cartea este plină de poveşti pline de înţelepciune, înţelepciunea unei inimi pline de iubire, ca şi anecdotele şi glumele lui Osho, care spune de fiecare dată că aceste glume nu sunt glume obişnuite:

Eu nu le spun doar pentru a te face să râzi. Nu, acestea nu sunt simple glume. Acestea sunt indicii. Tu nu ar trebui să râzi si să le uiţi imediat, ele ar trebui să facă parte din întreg procesul de întelegere.


CUPRINS:

Nota editorului

1.Să păşeşti în propria lumină

2.Un nor de pură beatitudine

3.Ultima stea de dimineaţă

4.Triunghiul fiinţei

5.Meditaţia întruchipată

6.Condiţia de buddha: Nu doar pentru cei aleşi

7.Lumina din spatele ferestrei

8.Adormiţi adânc şi sforăind

9.Prezenţa pură

10.Compasiunea unui singur om

Despre autor

Autor: Osho

Limba: romana
Nr.pagini: 250
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2012

RECENZII