Am cunoscut un sfant, Arsenie Boca

Am cunoscut un sfant, Arsenie Boca - Lelia Marcu


…am fost la mormântul Sfântului Părinte de foarte multe ori. Nu cred să fi trăit minuni de flecare dată cel puţin nu unele pe care să le conştientizez.

De fiecare dată însă era ceva ce mă făcea să mă desprind greu de Sfântul său mormânt si să mi se pară că am stat mult prea puţin, că aş rămâne acolo, pentru totdeauna.

Primul drum a fost o minune de la un capăt la celălalt. Era iarnă. Locuiam în Bucureşti şi m-am trezit invitată în Arad de către una din pacientele mele. Poate că nu aş fi mers, însă ideea de a ajunge şi la mormântul Sfântului Părinte pentru prima oară mă motiva mult.

Era o iarnă grea, ca majoritatea iernilor din România. Nu se ştia dacă între timp se va bloca drumul spre Sfântul, dar merita să încercăm.

Nu îmi amintesc în ce zi am ajuns în Arad, dar ştiu că trebuia să mergem cu toţii la mormântul părintelui Arsenie Boca într-o marţi. Aşa doreau gazdele noastre sau poate că era ziua lor liberă.

Cu toate acestea, luni dimineaţă, foarte de dimineaţă, ne trzeşte tânăra noastră gazdă şi ne spune că vom pleca la mănăstirea Prislop, acolo unde este înmormântat Părintele.

Susţinea că nu mai poate aştepta încă o zi, că aşa simte şi că trebuie să mergem negreşit în acea zi. Am fost de acord, deşi... ce era să fac?

Drumul nu a fost prea lung, parcă peste 140 de km, dar greu, neexistând autostradă. Vremea era frumoasă, cerul senin, soarele sus pe cer, plin de viaţă, motivant.

Nu înţelegeam de ce este atât de important acest Sfânt pentru mine. în sfârşit, spuneam, îl voi cunoaşte chiar dacă nu era în viaţă. Aveam sentimentul că doar aşa îl voi cunoaşte, mergând la mormântul său! Minte necoaptă! Bine măcar că nu ningea, că nu era viscol!

Am ajuns cu bine. Nu ştiu cât de emoţionat era fiecare, dar eu eram cu siguranţă. Eram încă fumătoare, dar în acea zi nu am simţit nevoia să fumez.

O ciudăţenie, întotdeauna fumam dimineaţa două ţigări la o cafea, era un ritual. Mai târziu, peste nişte ani, deşi mai mult mă prosteam la cafele decât fumam, am încercat de nenumărate ori să renunţ la fumat şi nu puteam.

Le luam din coşul de gunoi în care le aruncam şi tot nu mă lăsam. Citisem cândva despre un caz, cu o persoană alcoolică, care s-a lăsat de băut după ce a sărutat crucea de pe Mormântul Părintelui Arsenie.

Mai mult, de câte ori încerca acest biet om să pună alcool în gură, simţea că îi ia foc gura. Ce bine! Am luat decizia ca la următoarea vizită la mormântul Părintelui să îl rog să mă ajute să renunţ la fumat, dar să nu îmi fie chiar atât de rău ca acelui om...

Limba:Romana
Pagini: 159 
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII