Ariane Mnouchkine si Theatre du Soleil

Dacă Théâtre du Soleil există, dacă atâţia actori au petrecut perioade foarte îndelungate acolo, unii alegând chiar să rămână, asta se datorează faptului că cea dintâi grijă a tuturor nu a fost aceea de a face un spectacol, nici măcar de a face o producţie şi cu atât mai puţin de a monta un text. Prima, invariabila şi permanenta lor grijă a fost şi este aceea de a cizela jocul actorului.

Această preocupare este constantă în gândirea lui Mnouchkine, de la începuturi şi până în prezent. Această preocupare o determină, de altfel, să ofere, în fiecare an, un stagiu gratuit, dedicat jocului, unui număr de peste două sute de participanţi, două sute de actori în devenire selecţionaţi din alte câteva sute, câteodată din aproape o mie de candidaţi.

Dacă cineva o întreabă pe Mnouchkine care sunt motivele unui asemenea demers, ea îi răspunde că formarea actorului o preocupă enorm de mult la ora actuală, deoarece pregătirea prin joc se pierde, şi acest lucru o îngrijorează.„În fiecare an, voiam să merg în China, mă pregăteam şi nu ajungeam, un obstacol se opunea; mă gândeam, anul viitor voi merge în China. Pentru că voiam să merg în China, am făcut teatru.“
Ariane Mnouchkine


„Théâtre du Soleil are un suflet, tocmai pentru că a găsit, fără îndoială, energia unui loc veritabil. Un adăpost, un refugiu, un bivuac care du­rează de mai bine de patruzeci de ani. La Cartoucherie, situată în inima pădurii Vincennes, a conturat şi a cioplit o utopie pe care fiecare dintre actori o purta în suflet şi în inimă. O utopie care nu încetează să se manifeste zi de zi.“
Bruno Tackels

Limba: Romana
Nr.pagini: 216
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII