În Occidentul zilelor noastre sexului îi este dat libertate totală, dar – poate că nu ați observat – moartea este ascunsă. Nimeni nu vrea să vorbească despre moarte;  toată lumea vorbește despre sex. Există o obsesie nevrotică despre sex în Occident, dar moartea? Moartea este cuvântul tabu. Dacă vorbești despre moarte, oamenii vor crede că ești morbid – „De ce vorbești despre moarte?” Mănâncă, bea și te veselește – ăsta este mottoul.

În Orient, sexul a fost interzis, dar despre moarte se vorbește liber. Ca și literatura pornografică sexuală, obscenă, în Orient există un tip diferit de pornografie. O numesc pornografia morții – la fel de obscenă și morbidă pe cât este pornografia din Occident despre sex. În Orient, atunci când vor să te facă conștient de faptul că viața este murdară, aduc femeia în discuție; în Occident, atunci când vor să te facă conștient de faptul că viața este frumoasă, din nou aduc femeia în discuție.

Omul care se naște va trebui să și moară. Lucrul care a început va trebui să se și termine. Așadar, dacă vrei să te salvezi de la sfârșit, nu-ți dori niciodată începutul. Nu tânji după început dacă vrei eternul, dacă vrei infinitul. Încearcă doar să te salvezi de început. Acest lanț al morții a început atunci când ți-ai dorit mai multă viață în timpul morții tale anterioare. Pe măsură ce aprofundezi și mai mult fenomenul, vei descoperi că dorințele sunt legăturile din lanțul de morți. Indiferent dacă cineva este tânăr sau bătrân, are dorințe pe care vrea să și le îndeplinească – și aceasta este cauza seriilor de nașteri și de morți. Buddha a spus tot timpul: Eliberează-te de dorințe și te vei elibera de samsara, te vei elibera de lume.

OSHO

Osho s-a născut în Kuchawada, India, la 11 decembrie 1931. Tatăl său a fost negustor de haine și aparținea religiei jainiste. În 1946, Osho are experiența primului său satori.

De-a lungul anilor experiențele sale meditative au devenit din ce în ce mai profunde. La vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. În acel moment, spune Osho, biografia lui exterioară a luat sfârșit; de atunci el s-a văzut trăind o stare de totală unitate cu legile intime ale existenței. În plan exterior și-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasă de Filozofie. A fost Campionul unui concurs al dezbaterilor pe întreaga Indie, câștigând Medalia de Aur. Dupa terminarea facultății, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur și apoi la Universitatea din Jabalpur.

Întreprinde călătorii în intreaga Indie, vorbind în fața unui larg auditoriu și polemizând cu liderii religioși în dezbateri publice. În 1966 Osho demisionează pentru a se dedica în întregime scopului de a iniția omul modern în arta meditației. Începe să conducă tabere de meditație; se adresează curent unor mulțimi de 20.000 - 50.000 de persoane în cadrul adunărilor ce aveau loc în aer liber. În 1974 este inaugurat ashramul de la Poona.

Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente în jurul lui Osho în acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentală. Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche: "O" înseamnă "cu multă recunostință, iubire, gratitudine" dar și "echilibru, armonie". "Sho" înseamnă "extinderea multidimensională a conștiinței" și "total binecuvantat de existență". Osho a decedat la 19 ianuarie 1990; fără să fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor săi că: "Existența a hotărât că i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede că a rămâne în limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Înainte de a muri, a mai spus: "Vă las visul meu."

Osho nu are ceea ce poate fi numit o opera scrisa, el nu a scris propriu-zis nicio carte. Cartile publicate sub numele sau sunt transcrieri ale discursurilor sale, datorate discipolilor sai. In timpul vietii sale, aceste transcrieri au fost facute sub indrumarea si atenta sa supraveghere. Discursurile lui Osho acopera domenii foarte largi ale cunoasterii, de la psihologie la filosofie, fara sa constituie propriu-zis un sistem, deoarece Osho insusi a fost impotriva oricarui sistem de gandire. Gandirea sa era în viziunea sa o "cale", prin care Osho a incercat sa adapteze invataturile traditionale orientale contextului specific al lumii contemporane. Discursurile sale sunt fie conferinte tematice fie raspunsuri uneori foarte dezvoltate la intrebari puse de discipolii sai. Tematica acestora este intotdeuna un pretext pentru a contura propria gandire (sau cum o numeste Osho in titlul uneia dintre carti - "Calea Mea, Calea Norilor Albi") fie ca este vorba de comentarii pe marginea scrierilor traditionale (precum Dhammapada atribuita lui Buddha, textele Upanishadelor, Vedanta sau Vijnana Bairava), Noul Testament, Evanghelia dupa Toma, scrieri ale unor poeti și ganditori precum Khalil Gibran sau simple povestiri Zen. Aceste discursuri au fost strânse în apoximativ 650 de volume și traduse în peste 34 de limbi. Considerându-se un iluminat, un trezit, Osho are o viziune proprie asupra tradițiilor spirituale orientale, viziunea a unui "martor", care "vede dinăuntru", dar si cea a unui interpret al marilor religii occidentale, in special al crestinismului, oferind astfel o perspectiva complexa, unitara plina de înțelesuri majore asupra acestora.