Autoportret intr-o oglinda sparta

„Toata opera lui Octavian Paler tinde sa se constituie intr-o confesiune directa sau indirecta, fluenta narativ sau alcatuita din secvente disparate, transpusa fictiv-epic sau verosimil-memorialistic. Autoportretul lasa insa taine nedezlegate. Releva destinul, fara a dezvalui in totalitate biografia...”

In acest autoportret imi pun, mai explicit, o problema mai veche.

Ce las in urma mea ? O biografie ? Sau un destin?

Biografia mea n-are nimic spectaculos. Poate, doar faptul ca am trat usor somnambulic, intre realitate si vis, sa fie interesant. Dar daca vad in urma mea, cum inclin sa vad, un destin, ma lovesc de alte intrebari. M-am inselat, oare, crezand ca destinul este, in buna masura, o consecinta a caracterului nostru ?

E adevarat ca ereditatea a jucat rolul rolul de ursitoare si ca defectele mele au facut restul ? In fine, e gresita sau nu convingerea mea ca destinul nu e ocult si tenebros, ci actioneaza la vedere prin amanunte de o teribila banalitate, perfect anodine, carora nu le-am dat insa, importanta cuvenita ?

Fiind un introvertit, nu am cum sa scap de eu. Nu pot sa scriu daca ma descriu.

Limba:romana

Nr.pagini:224

Dimensiuni:20x13

An aparitie:2010

RECENZII