Autovindecarea începe din creier prin forţa minţii - Ghid practic de psihologie cuantică

De ce am numit înţelepciunea populară care este stocată în proverbe sau zicători ca fiind vorbe de duh?

Deoarece aceste comori sunt venite din Duhul Sfânt, adică din cunoaşterea trăită şi tradusă de cineva care s-a iluminat într-o experienţă sau alta.

Străbunii noştri protodaci, daci, români ne-au lăsat din experienţele lor o serie de vorbe de duh magnifice prin care ne putem înţelepţi.

Ce înaintaşi înţelepţi am avut pe aceste plaiuri! Nu aveau multe cunoştinţe dar erau în contact permanent cu divinul din ei, ceea ce i-a determinat să acceseze cunoaşterea ancestrală a acestui univers încă din cele mai vechi timpuri. Nu aveau multe şcoli pentru intelect dar aveau inteligenţa spirituală activă.

Un proverb devine vorbă de duh când ne ajută să facem un salt cuantic în evoluţie, ne ajută să ne iluminăm vizavi de o provocare sau o oportunitate. Cu ajutorul vorbelor de duh la nivel cerebral apare un scrurtcircuit, ca un fel de fulger care desface o reţea neuronală veche - prin care aveam anumite aşteptări şi atitudini - şi ne ajută să creăm o reţea nouă de o altă frecvenţă şi altă vibraţie.

Vorbele de duh au rolul de a ne ajuta să ieşim dintr-o atitudine distructivă, care aduce suferinţă şi să recreăm o altă reţea neuronală. Niculina Gheorghiţă


Fragment din carte


Cea mai minunată viaţă e aceea care niciodată nu a avut nevoie de o minune

Aşa este viaţa însăşi. Este o minune, nu e nevoie să căutăm o alta. Noi pământenii suntem cei care am creat aşteptări. Trăim o viaţă aşa cum ne-o creăm şi mereu râvnim la alta. Aşteptăm să ne facă cineva din exterior o viaţă mai bună, mai minunată, mai miraculoasă şi noi o aşteptăm pe aceea fără să o trăim pe cea pe care ne-o creăm.

Aceste aşteptări deşarte ne îndepărtează de scopul vieţii noastre, care este însăşi experimentarea şi trăirea vieţii în fiecare clipă şi în fiecare moment.

Această îndepărtare ne face să suferim, să nu trăim în prezent, să fim plini de frici ("dacă nu se întâmplă ...", "dacă păţesc", "dacă sufăr...").

Aceste stări ne fac să aşteptăm miracole şi uităm că cel mai mare miracol este să trăim, să experimentăm, să ne bucurăm de ceea ce avem şi creăm.

Alegeţi să trăiţi în prezent fiecare clipă care constituie viaţa voastră şi veţi trăi miracole în fiecare moment.

Un om bun nu e cel care face bine, ci acel care se bucură de bine

Minunată învăţătură. Dacă faci bine şi apoi aştepţi răsplată, laude, elogii, ai ieşit din starea de dăruitor al universului. Cel care se bucură de binele care se întâmplă în realitatea lui sau a altuia, este un om care amplifică binele şi creşte frecvenţa acelei acţiuni.

Acea bucurie la rândul ei mai aduce o alta şi tot aşa ca un ciorchine se creează starea de bine şi în exteriorul nostru, în conştiinţa socială.

Bucuria se amplifică şi noi creştem ca frecvenţă pe întreg grupul şi astfel evoluează fiecare om în parte şi odată cu ei întreaga planetă.

De aici importanţa exprimării bucuriei şi în interior şi în exterior. Prin această bucurie ne influenţăm unii pe alţii pentru a experimenta plenitudinea fiinţei divine din noi pentru creşterea universului şi exprimarea măreţiei divine.

Alegeţi să fiţi bucurie şi starea de bine se va amplifica pentru creşterea şi dezvoltarea divinului din noi.


CUPRINS


Argument

Capitolul 1
Vorba de duh şi fluxul de conştiinţă accesat

Capitolul 2
Din cunoaşterea străbunilor daci

Capitolul 3
Noile Legi Frumoase (Belaginele) sau Legile lui Zamolxe

Capitolul 4
Obiceiuri şi rituri ale străbunilor daci şi deschiderea fluxurilor de conştiinţă cuantică

Capitolul 5
Vorbe de duh de origine biblică

Capitolul 6
Proverbe româneşti explicate din perspectivă cuantică

Capitolul 7
Din cugetările lui Nicolae Iorga - interpretare prin prisma conştiinţei cuantice

Bibliografie

Limba: romana
Nr.pagini: 128
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII