Avioane de hartie

La cincisprezece ani, Renee si Flo, doua eleve ale exclusivistului liceu Tudor Falls de pe insula Guernsey, par ca nu au nimic in comun. Prima este extrovertita, gata sa isi asume orice risc pentru a se distra; cea de-a doua este timida, o eleva model care se lasa dominata de prietena ei, Sally. Curand insa, Renee si Flo descopera ce inseamna cu adevarat prietenia atunci cand vietile lor se intersecteaza in mod neasteptat. O carte emotionanta despre relatiile adolescentine, iubire, prietenii mai mult sau mai putin complicate, familie si maturizare, in anii ’90. O poveste spumoasa, pe alocuri fara perdea, scrisa in ritm alert, cu umor, in care putem privi, cu ochii maturitatii, situatii si intamplari care, la cincisprezece ani, pot parea insurmontabile: despartiri, examene sau conflicte familiale.

ÎNAPOI IA ŞCOALĂ


-Arăţi bine. Grăbeşte-te.

Mă uit la imaginea mea din oglindă. Nu arăt bine.

Arăt mai bine cu părul prins.

— Nu e adevărat Lasă-l desprins. Părul prins îţi face bărbia prea mare.

Vai! Nu port niciodată părul desprins, doar ştie asta.

- Şi oricum, azi eu port părul prins, aşa că nu poţi să faci la fel.

Sally se întoarce şi merge tropăit spre uşă, lăsându-mă să mă uit din nou în oglindă şi să îmi strâng revoltată părul moale, castaniu-închis, intr-o coadă de cal. Mă lovesc la degete cu elasticul şi mă strâmb când smulg firele de păr. Acum că e prins, nu mai văd decât bărbia.

Fantastic! în mai puţin de trei minute a reuşit să îmi inspire un complex cu totul nou. Bărbia grasă s-a alăturat nasului mare despre care m-a informat când aveam zece ani. Dacă anul ăsta ar exista un examen GCSE pentru faptul că mă face să mă simt paranoică, ea ar fi primit zece cu felicitări.

Ies din toaletă cu părul desprins şi alerg după ea pe coridor. Se strecoară spre sala de clasă, ameninţătoare ca o directoare de şcoală în devenire.

Nimeni nu poartă uniforma verde a şcolii la fel ca Sally, cu bluza băgată perfect de jur-împrejur în fusta verde de lungimea corespunzătoare regulamentului, chiar la nivelul genunchilor.

Cravata, adevărată, nu ca acelea false cu bandă elastică, e prinsă într-un nod perfect, iar părul şaten e prins în vârful capului ca un rahat de câine, înaintează de parcă ar fi pe şine, cu nasul în poziţia înclinată obişnuită, căutând din ochi pe careva pe care să îl certe, iar mina ei anunţă o bătălie iminentă.

Merg pe lângă ea, iar nasul meu mare arată drumul ca o săgeată care pierde rapid din viteză. Toată vara mi-am spus că anul ăsta va fi altfel, dar abia am început de dimineaţă noul an şcolar şi „cea mai bună prietenă“ a mea m-a făcut deja să tremur în ciorapii până la genunchi.

- De ce trebuie să stăm chiar în faţă? întreb eu agitată.

- Fio, aşa faci în fiecare an. Eu ne aduc pe amândouă la şcoală cât de devreme pot ca să obţinem cele mai bune bănci din clasă, iar tu te plângi şi mă faci mereu să întârzii. Abia dacă am ajuns înaintea tuturor celorlalţi fiindcă ai tândălit aşa de mult.

- Iartă-mă, a trebuit să îi dau lui Abi micul dejun.

- De ce nu face asta mama ta? E copilul ei, spune Sally, demonstrând că nu a ascultat niciodată nimic din ce i-am spus.

- Pentru că mama şi Julian erau în camera de zi, vorbeau cu tata. îmi arunc rucsacul pe noua mea bancă. Ţi-am spus că s-a mutat de acasă?

- Julian s-a mutat? De ce?
Sally clatină scaunul de la banca ei şi îl schimbă cu unul care nu se clatină, de pe rândul din spate.....

Limba:Romana
Pagini: 224
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII