Basarabia, pamant romanesc samavolnic rapit

Basarabia, pamant romanesc samavolnic rapit - Mihai Eminescu


...in iunie anul 1812 Napoleon I stătea gata să treacă preste Niemen cu o armată cum n-o mai văzuse pământul până atunci, de 640000 (zi sase sute patruzeci de mii) de oameni cu 1370 tunuri (zi una mie trei sute şaptezeci).

Ce avea a le opune Alexandru I al Rusiei?

Barclay de Tolly stătea la Vilna cu 112000 de oameni, «vând a se împotrivi la peste de jumătatea de milion a armiei celei mari comandată în prima linie de însuşi Napoleon I.

!n momentul acesta Rusia avea 53000 de oameni sub Cutusof în Moldova, cari-i trebuiau ca aerul pentru a nu fi înăduşită şi înecată de precumpânirea puterii iui Napoleon.

Spuie oricine drept; Era atunci Rusia în poziţia de a anexa Basarabia? Când delegaţii ei din Bucureşti aveau avizul de a încheia pace cu orice preţ, poate cineva visa că afacerea Basarabiei a fost curată, a fost o afacere de cucerire?

Dumnezeu să ne ierte, dar nu ştim într-adevăr cum ar trebui să fie conformat acel cap omenesc care ar putea să vadă în retragerea grabnică a oştirii ruseşti din Moldova o armată învingătoare.

Oamenii bătrâni care au văzut pe atunci armata lui Kutusov povestesc că, de mersurile forţate, bieţii soldaţi cădeau în şanţurile drumurilor de ţară şi pe paveaua de lemn a Iaşilor şi, cu toată cumplita grabă, i-a trebuit patru luni ca să ajungă în faţa aripei drepte a armiei împăratului francez; în faţa corpului auxiliar de 34000 de austriaci de sub generalul Schwarzemberg.

Noi am spus-o încă în cel dintâi articoli că Anglia au stăruit pentru încheierea acestei păci, că ea a silit pe sultan s-o iscălească. O flotă engleză era în Bosfor, care a silit pe turci de a nu se folosi de cumplita poziţie în care se afla Rusia atunci.

Dar nici influenţa engleză n-ar fi fost în stare de-a cuceri Rusiei o provincie dacă nu era angajată o altă armă, rubla rusească şi trădarea dragomanului Moruzi.

în orice caz, ştiind că adevărata putere care a silit pe turci să încheie pace e Anglia şi nu Rusia, trebuie să admitem că diplomaţii engleji erau în deplină cunoştinţă de cauză şi că ei ne vor da ştiinţele cele mai exacte despre această... ciudată cucerire cu sabia.

Consulul general al Angliei de la Bucureşti, W. Wilkin-son, în cartea sa Tablou istoric, geografic şi politic al Moldovei şi Valahiei, ne dă o descriere clară a acelei cesiuni, făcute în împrejurări atât de nefavorabile Rusiei. Iată acea relaţiiiiie:

„Galib Efendi care, după schimbările mari întâmplate la Constantinopole, reluase funcţiunile de ministru al afacerilor străine a fost principalul plenipotenţiar la Bucureşti în anii 1811 şi 1812; însă prinţul grec Dimitrie Moruzi, dragoman al statului, era faţă la negociaţiuni, au dat direcţie celei mai man părţi a lor şi era în realitate învestit cu foarte întinse puteri.

Ca şi cei doi fraţi ai săi, el fusese cu nestrămuţare atasat de partidul rusesc de la începutul carierei sale politice;

Limba: romana
Nr. pagini: 239
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII