Basme romane

Basme romane (Gheorghe Dem Teodorescu)

Fata din dafin

A fost odată
ca niciodată,
când n-ar fi,
nu s-ar povesti!

A fost odată un împărat, ş-avea un fecior. Şi feciorul de împărat, fiind logodit, a plecat la vânătoare, ca să-şi vâneze vânatul de nuntă, după legea domnilor ş-a-mpăraţilor. Şi a plecat cu armaşi, cu ogari, cu corturi, cu bucătar şi cu tot felul de slujitori.

Ajungând într-o pădure mare, deteră colo peste o ciută, dincolo peste un râs, mai aştemătul peste un cerb şi, tot gonind la fiare sălbatice, se duseră departe, departe:

cale lungă,
să le-ajungă.

Aşa, tot mergând ei din codru-n codru, ajunseră într-o pajişte minunată, unde văzură numai şi numai dafini înverziţi.

Plăcu feciorului de împărat locul, şi hotărî ca aci să poposească. Deci porunci bucătarului să-nceapă a-i găti de masă, iar dânsul plecă cu slujitorii ca să mai vâneze.

In mijlocul pădurii, erau nişte case mari de sticlă, frumoase, frumoase, aşa de frumoase, că:

la soare te puteai uita,
dar la ele ba.

Casele alea se întorceau după soare şi de pretutindeni s-aflau împresurate cu dafini. D-aia le şi zicea Dafinul-verde. Inăuntru locuiau trei fete, ca trei zâne măiestre, cu părul lung, cu totul şi cu totul de aur.

Masa singură li se punea, singură li se rădica, şi niciodată piciorul pe pământ nu puseseră. Dar, când sosise feciorul de-mpărat, văzuseră tot ce se petrecuse, şi sora mai mare le zise la cele mai mici:

- Cum mi s-a urât în Dafinul-verde şi cât aş dori să calc şi io pe pământul oamenilor!

- Aşijderea şi noi! îi răspunseră alea două surori.

Şi se plănuiră să iasă una din ele, ca să vadă ce fel de loc şi-a ales feciorul de-mpărat şi cam ce se petrece p-acolo.

Bucătarul, cum îi poruncise stăpânul, începuse numaidecât să-ngrijească d-ale mâncării. Aprinsese focul, tăiase vânatul, îl pusese să fiarbă şi gustase zeama dacă e potrivită.

Pe la nămeazi, ajuns de oboseală şi îmbătat de mirosul dafinilor, îl fură somnul şi-ncepu să aţipească.

Sora mai mare, după ce se scoborî la poarta caselor de sticlă, se rugă de trei ori:

- Deschide-te,
Dafin-verde,
să iasă fată curată,
de soare nevăzută,
de vânt nebătută,
pe pământ neumblată,
de voinic nesărutată!

Şi Dafinul se deschise, şi poarta se-ncuie la loc.

Atunci sora mai mare, abia călcând pe vârful degetelor, s-apro-pie de cortul feciorului de-mpărat şi începu să guste din toate bucatele, iar când fu să plece, luă o mână de sare, presără prin...


CUPRINS:

Fata din dafin
Viteazul cu mâna de aur

Ţugunea, feciorul mătuşii
Stăncuţa si Mariuţa sau Cruce, cruciuliţa mea!

Păpuşică licărea
Făt-Frumos şi fata Crivăţului

Naramza e frumoasă
Planurile hoţului

Ion Făt-Frumos
Cerbuleţul

Ursitorile
Bine e omul la casa lui!

Limba: romana
Nr. pagini: 191
Dimensiuni: 15X21
An aparitie: 2015

RECENZII