Inaltimea ideilor, puritatea si eleganta expresiei din scrierile si predicile sale, precum si atitudinea sa profund religioasa potentata de un patos cu totul deosebit, i-au asigurat o binemeritata faima in epoca, Eckhart fiind supranumit "Sfantul maestru care pretutindeni predica adevarul" sau "Maestrul caruia Dumnezeu nu-i ascunde nimic". Data uitarii o vreme, redescoperita la inceputul sec. al XIX lea, doctrina eckhartiana si-a pus amprenta asupra gandirii moderne (Hegel, Schopenhauer) si continua si in prezent sa exercite o atractie inconjurata de mister.

Teolog, filosof si mistic, depasindu-si cu mult contemporaneitatea in profunzimea viziunii teoretice si metafizice, Johannes Eckhart von Hochheim (1260‑1328), sau, asa cum este indeobste cunoscut, Meister Eckhart, este probabil reprezentantul cel mai de seama al marelui curent spiritual crestin numit „mistica renana” (care include si alte nume importante precum: Hildegarde von Bingen, Henri Suso, Jean Tauler sau Jan van Ruysbroeck).

In prezenta lucrare au fost adunate atat tratatele sale importante: Invataturile spirituale, Cartea Consolarii Divine (o capodopera a spiritualitatii crestine si – indraznim sa spunem – universale), Despre omul nobil si Despre detasare, cat si 43 dintre predicile sale.

Subtil, original, indraznet in afirmatii (ceea ce i-a atras si unele suspiciuni de erezie, sanctionate inclusiv de o bula a papei Ioan al XXII-lea, In Agro Domini), Meister Eckhart ne poarta in intimitatea cea mai profunda a sufletului nostru, loc de intalnire cu Dumnezeu, sursa a marilor inspiratii si salas al pacii. O face cu claritate, cu blandete si cu autoritatea cuiva care vorbeste dintr-o bogata experienta contemplativa.

Parcurgand cu rabdare si cu deschidere interioara aceste pagini cititorul se poate imbogati cu o viziune de o vastitate ce depaseste limitele confesionale, fiind purtat in lumea de taina si minunare a Adevarului.

 *

„Omul trebuie sa-L vada pe Dumnezeu in toate lucrurile si sa se deprinda sa-L aiba fara incetare prezent pe Dumnezeu in spiritul, in faptele si in iubirea sa. Gandeste-te care sunt nazuintele tale in fata lui Dumnezeu, fie ca esti la biserica, fie in odaia ta. Pastreaza o stare de spirit cat mai potrivita; pastreaz-o chiar si printre oameni, in tumultul si multimea lor.”

„Cand omul iese din el insusi prin supunere si se abandoneaza, Dumnezeu este constrans sa patrunda in el, caci, daca acest om nu vrea nimic pentru sine, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru acest om in acelasi fel ca si pentru sine insusi. Atunci cand ma lepad de vointa mea pentru a ma incredinta superiorului meu si cand nu mai doresc nimic pentru mine insumi, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru mine, caci, daca El ma nesocoteste, se nesocoteste pe Sine insusi”.

„Vointa este desavarsita si dreapta atunci cand este in intregime dezinteresata, despuiata de eul tau si modelata dupa vointa lui Dumnezeu. Daca este astfel, atunci ea este dreapta si adevarata, iar cu vointa aceasta poti sa dobandesti totul, iubirea sau orice vei vrea.”

„Un om bun nu doreste sa fie laudat, ci doreste numai sa fie vrednic de lauda.”

„Omul trebuie sa se roage atat de infocat, incat sa doreasca nespus ca toate membrele, toate puterile sale, ochii, urechile, gura, inima si toate simturile sale sa-si dea osteneala in rugaciune si nu trebuie sa inceteze rugaciunea mai inainte de a simti cum se uneste cu Cel care este prezent si la care se roaga: Dumnezeu.”

„Adevarata si desavarsita iubire poate fi recunoscuta dupa marea nadejde si credinta pe care cineva le are in Dumnezeu, caci nimic nu face mai mult dovada iubirii desavarsite decat credinta.”

 

Meister Eckhart

Cuprins

Cuvant-inainte       9

TRATATE

Invataturi spirituale (REDEN DER UNTERWEISUNG)        19

1. Despre adevarata supunere        21
2. Despre cea mai infocata rugaciune si despre lucrarea cea mai nobila        23
3. Despre cei care nu se abandoneaza, plini de vointa proprie        24
4. Despre folosul abandonului ce trebuie implinit inauntru si in afara        26
5. Ia aminte in ce fel devin bune firea si temeiul omului        27
6. Despre detasarea si despre posesialui Dumnezeu        28
7. Cum trebuie sa‑si implineasca omul lucrarea sa intr-un mod cat mai rational        32
8. Despre ravna neincetata in cea mai inalta crestere        34
9. In ce fel aplecarea spre pacat poate fi oricand folositoare omului        35
10. In ce fel vointa poate totul, si in ce fel toate virtutile se afla in vointa, cata vreme aceasta este dreapta        37
11. Despre ceea ce omul trebuie sa faca atunci cand este lipsit de Dumnezeu sau cand Dumnezeu se ascunde        41
12. Despre pacate. Cum trebuie sa se poarte cineva cand este in pacat        44
13. Cele doua feluri de cainta        46
14. Despre adevarata incredere si despre nadejde        48
15. Despre cele doua feluri de incredintari cu privire la viata vesnica        49
16. Despre adevarata nevointa si despre viata preafericita        51
17. Despre felul in care omul trebuie sa‑si pastreze linistea, cand nu se simte indemnat catre lucrarea pe care Hristos si multi sfinti au implinit‑o, si despre cum trebuie sa‑l urmeze pe Dumnezeu        53
18. In ce fel trebuie omul sa primeasca, dupa imprejurari, bucate alese, vesminte bogate si tovarasi veseli, spre care‑l imping obiceiurile firesti        56
19. De ce uneori Dumnezeu ingaduie ca oamenii cu adevarat buni sa fie impiedicati sa‑si savarseasca lucrarile lor bune        58
20. Despre trupul Domnului nostru care trebuie sa fie primit adeseori, in ce fel si cu ce cucernicie        59
21. Despre ravna        64
22. Despre cum trebuie sa‑l urmezi pe Dumnezeu si despre felul drept de a lucra        69
23. Despre lucrarile din launtru si despre cele din afara        72

    Cartea Consolarii Divine

    (DAS BUCH DER GÜTTLICHEN TRÖSTUNG)        79

    I        81

    II        86

    III        116

    Despre Omul Nobil (VOM EDLEN MENSCHEN)        120

    Despre detasare (VON ABEGESCHEIDENHEIT)        132

     

    PREDICI

    Nota introductiva        149

    1. Intravit Iesus in templum et coepit eicere vendentes et ementes…        153
    2. Intravit Iesus in quoddam castellum et mulier quaedam, Martha nomine, excipit illum in domum suam        160
    3. Nunc scio vere, quia misit Dominus angelum suum        166
    4. Omne datum optimum et omne donum perfectum desursum est        169
    5. Iusti vivent in aeternum        175
    6. Populi eius qui in Te est, misererebis        181
    7. Quasi stella matutina in medio nebulae et quasi luna plena in diebus suis lucet et quasi sol refulgens, sic iste refulsit in templo dei        184
    8. Qui audit me        191
    9. Surge illuminare Ierusalem        198
    10. Homo quidam nobilis abiit in regionem longinquam accipere regnum et reverti        202
    11. Quasi vas auri solidum ornatum omni lapide pretioso        207
    12. Qui odit animam suam in hoc mundo...        212
    13. Adolescens, tibi dico: surge        216
    14. Sta in porta domus domini et loquere verbum        219
    15. Unus Deus et Pater omnium        223
    16. Ave, Gratia plena…        228
    17. Jesus hiez sine jüngern ufgan in ein schiffelin und hiez sie varn übern die wuot        234
    18. Sant Paulus sprichet: „intuot iu,” inniget iu Kristum        239
    19. Mulier, venit hora et nunc est, quando veri adoratores adorabunt patrem in spiritu et veritate        243
    20. Praedica verbum, vigila, in omnibus labora        248
    21. Ecce ego mitto angelum meu        253
    22. Consideravit semitas domus suae        256
    23. Sancti per fidem vincerunt regna        262
    24. Gaudete in domino, iterum gaudete        264
    25. Si consurrexistis cum Christo, quae sursum sunt…        267
    26. Stetit Iesus in medio discipulorum et dixit: Pax…        271
    27. Vir meus, servus tuus mortus est…        274
    28. Justus in perpetuum vivet et apud dominum est merces eius        278
    29. „Blibet in mir!”        282
    30. Qui sequitur iustitiam, diligetur a domino. Beati, qui esuriunt, et sitiunt iustitiam: quoniam ipsi saturabuntur        286
    31. Adolescens, tibi dico: Surge!        292
    32. Beatus est, Simon Bar Iona…        297
    33. Haec este vita aeterna…        301
    34. Spiritus domini replevit orbem terrarum        304
    35. Beatus venter, qui te portavit, et ubera, quae suxisti        308
    36. Misit dominus manum suam et tetigit os meum et dixit mihi… Ecce constitui te super gentes et regna        317
    37. Unser herre underhuop und huop von unden üf siniu ougen        321
    38. Maria Magdalena venit ad monumentum        326
    39. Vidi civitatem sanctam Jerusalem novam descendentem de caelo a Domino        330
    40. Qui mihi ministrat, me sequatur, et ubi ego sum, illic et minister meus erit        335
    41. Daniel der wissage sprichet: „wir wolgen dir nach”        339
    42. Rodul faptelor tale bune…        345
    43. Beati pauperes spiritu, quoniam ipsorum est regnum caelorum        350

    ANEXE

    Bula Papei Ioan al XXII-lea: In Agro Domini        360

    Bibliografie selectiva        366