Biblia si fantomele sale

Biblia si fantomele sale - Didier Dumas


Triologia numelor lui Dumnezeu

Remarcabila subtilitate cu care Biblia stabileşte locul tatălui în dezvoltarea copilului apare, în primul rând, în diversitatea numelor lui Dumnezeu.

In Geneză, acesta are In principal trei: Elohim în primul capitol, IHVH sau Iehova în Grădina Edenului şi Adonai, cum îl numeşte Abraham când se plânge de sterilitatea Sarei. Această diversitate a numelor lui Dumnezeu este mai mult sau mai puţin estompată în traducerile religioase.

E păcat pentru că în felul acesta nu putem înţelege ca simbolistica fiecăruia dintre aceste nume corespunde unei etape esenţiale din dezvoltarea copilului în raport cu părintele.

Spiritul se construieşte asemenea corpului, hrănindu-se din materii aflate în exteriorul său, în structurile mentale ale celor care se ocupă de copil.

Identificându-se cu părinţii lui, acesta duplică limbajul, cuvintele, obiceiurile verbale şi modul lor de a gândi. Daca s-ar construi dintr-o singură persoană, ei n-ar putea fi altceva, din punct de vedere mental, decât copia fidelă a mamei.

Identificându-se cu tatăl, copilul nu numai că se construieşte ca o persoană diferită de mamă, ci, în plus, această identificare ii permite să priceapă că, într-o zi, o va părăsi.

In mod inevitabil, copiii crescuţi doar de mamă trăiesc o dramă în perioada adolescenţei deoarece, atunci când însemni totul pentru mama ta, îţi este imposibil să o părăseşti.

Aşadar, relaţia de identificare cu tatăl este cea care îi permite copilului să se construiască în calitate de individ diferit de cei doi părinţi.

Dacă este privat de această identificare, există riscul ca el să nu se poată diferenţia de mamă, iar construcţia lui mentală poate fi grav perturbată, aşa cum s-a întâmplat cu Cain şi Abel.

în schimb, identificarea cu tatăl îl îndreptăţeşte pe copil să se identifice cu toate persoanele de la care va continua, după ce îşi va fi părăsit părinţii, să asimileze materia psihică necesară evoluţiei lui.

De unde şi faptul că tatăl îi permite copilului să fie unic, adică separat, diferit de mama lui, şi multiplu, capabil să se identifice cu toţi ceilalţi oameni, fraţi mici sau mari, colegi, prieteni ori profesori.

Prin urmare, Dumnezeul din Biblie fiind părintele omenirii, pluralitatea numelor lui are legătură cu acest rol paternal prin care se făureşte unicul şi multiplul.

In primul capitol al Genezei, numele care îi desemnează pe Dumnezeu, Elohim, este, aşa cum am văzut, un plural. Asociată cu suflul divin, această denumire evocă, aşadar, nu numai relaţia fătului cu tatăl, ci şi modul în care acesta este perceput de către copilul abia născut.

In textul respectiv, suflul este ceea ce ne face să fim vii. Pe de o parte, energia sexuală, pe de altă parte, purtătorul cuvintelor: suportul vorbirii.

La naştere, bebeluşul încă nu distinge clar feţele, el recunoaşte totuşi glasul tatălui său, cu care s-a familiarizat pe durata gestaţiei...

Limba:Romana
Pagini: 191
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII