Bucurestii de altadata (vol. I) 1871–1877

Bucurestii de altadata (vol. I) 1871–1877 - Constantin Bacalbasa


"Citita pe indelete, cartea lui Bacalbasa poate deveni un adevarat abecedar de istorie moderna pentru tanarul din generatia Internet, cu conditia ca el sa fie convins ca a privi din cand in cand inapoi inseamna, paradoxal, a ocoli santul dinainte." (Dan C. MIHAILESCU)

Primul volum al Bucurestilor de altadata, al carui text integral vede pentru intaia oara lumina tiparului dupa aproape 90 de ani de la aparitia editiei princeps, reuneste amintirile lui Constantin Bacalbasa din anii 1871 si zugraveste probabil unul dintre cele mai amanuntite, mai interesante si mai pline de culoare tablouri ale vietii bucurestene din primii ani ai domniei lui Carol I si din vremea Razboiului de Independenta. Oferind prilej de intoarcere in timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare placere detectivistica, insemnarile lui Bacalbasa pun sub lupa mai cu seama evenimentele vietii politice a Capitalei – lupte pentru putere, santaje, intrigi, razbunari – si ecourile lor in presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vietii mondene, avivate in anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.
Adunate una dupa alta, vreme de mai bine de jumatate de veac, aceste istorii consemnate de Bacalbasa sunt cu certitudine unele dintre cele mai pretioase marturii care dau seama despre inceputul de drum al Romaniei moderne.

"Preocuparea mea de capetenie a fost sa fiu nepartinitor si veridic. Stilul m-am silit sa reprezinte felul in care vorbesc: simplu, limpede, precis si fara inflorituri. Am scris pentru ca sa informez si pentru ca lumea sa ma inteleaga. A doua preocupare mi-a fost sa nu spun neadevaruri. Negresit, nu am pretentiunea sa fi inregistrat toate faptele petrecute de la 1870 la 1914, fara sa fi uitat pe unele. Memoria unui om, chiar completata cu consultari ulterioare de documente ale vremurilor, are slabiciunile ei firesti. De aceea previu ca lipsuri trebuie sa fie in volumul pe care il pun acum sub ochii cititorului, neadevaruri insa nu. Faptele, cate le-am inregistrat, mi le-a pus la indemana numai memoria, dar actele autentice, cat si stabilizarea cronologica mi le-au procurat colectiile ziarelor din rastimpul acestor 55 de ani. Nici o indoiala, deci, asupra veracitatii. Sunt un povestitor. Astfel n-am avut alta grija decat sa scriu adevarul asupra trecutului, fiind cat mai complet despre fapte si cat mai nepartinitor despre oameni." (Constantin BACALBASA)

"In 1871, Constantin Bacalbasa soseste in capitala toropita de arsita, in care viata isi urma cursul ei patriarhal: �Dambovita necanalizata, joasa, murdara, trecea tot mai jos de biserica Domnita Balasa, insa albia ei era mai apropiata de strada Carol... Acolo era si un vad de unde luau sacagiii apa, iar noi, elevii, ne scaldam vara. Cheiul Dambovitei nu exista, gradina bisericii Domnita Balasa nu exista, spitalul si ospiciul nu erau cladite, Palatul de Justitie nu exista...� – aceasta este scena cu care se deschid Bucurestii de altadata, amintiri savuroase pe care va incepe sa le incredinteze tiparului in foiletonul ziarului Adevarul peste exact o jumatate de veac, in noiembrie 1921.

Romanul cronologic despre vechiul Bucuresti infatiseaza istoria si anecdotica ei intr-o maniera mult mai accesibila celor mai largi cercuri de cititori care, nadajduim – la aceasta reeditare a cartii –, o vor pretui pentru sinceritatea si puterea ei de evocare." (Tiberiu Avramescu)


Fragment din carte

...la sfarsitul lui august 1871 tatal meu ma aduse din Braila la Bucuresti. Nascut in Capitala la 21 august 1856, pe Dealul Spirii (mai tarziu strada 13 Septembrie si acum strada Uranus), in casa care poarta astazi no. 32, aveam atunci 15 ani impliniti. Copilaria, clasele primare si 3 clase gimnaziale le absolvisem in Braila; acum eram adus sa fiu inscris in clasa a IV-a a unui liceu din Bucuresti.

Am tras la Hotel Concordia-veche', de pe strada Germana, astazi strada Smardan. Era pe seara. Am pranzit la restaurantul hotelului iar a doua zi dimineata am dejunat la birtullui Hristodor", cel dintai birt din Bucuresti pentru bucataria zisa orientala. Coana Uta, sotia sa, femeie frumoasa si cu virtute intransigenta, bucatareasa de mana intai, mana dreapta a barbatului pentru carmuirea fondului de comert si prietena de mana stanga pentru multi clienti pe alese, era ingerul tu tel ar al acestui local gastronomic.

Acest birt era instalat intr-o casuta joasa pusa in coltul stradei Raureanu' cu Calea Victoriei, atunci Podul Mogosoaiei. Astazi casa nu mai este, in locul ei s-a cladit o casa cu etaj in care e instalata Libraria Hertz.

Cand am intrat inauntru am ramas in admiratie in fata unui nesfarsit galant ar asezat in mijlocul salii pe care erau asezate tavi si farfurii lungi cu movile de raci fierti, pilaf de raei, pui fripti, fructe si alte felurite bunatati.

1. Hotelul Concordia-veche (str. Smardan nr. 42) a functionat pana in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial; aici, in seara zilei de 23 ianuarie/a februarie 1859 fruntasii partidei nationale au hotarat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn fi al Tarii Romanesti. In 1872 hotelul avea 90 de camere, pretul lor fiind de 3-8 franci = lei pe zi; in cladirea hotelului se mai afla un restaurant cu bucatarie germana, o cafenea si o sala de biliard.

2. In 1871 "Hristodor Eliad Birtasul" isi avea localul pe "strada Magureanu- Raureanu" (if. TEL., an. 1, 22 octombrie 1871, p. 4, reclama in care acesta isi anunta eventualii clienti ca vinde "vin negru vechi de trei ani - cu vadra, ocaua si butilia - pretul 1 sflanr] ocaua").

3. Strada Raureanu exista si astazi cu acelasi nume; e o strada cu cateva case, care porneste din dreptul Dambovirei si urca in panta usoara catre Calea Victoriei, la inceputul acesteia, o zi mai tarziu tatal meu ma instaleaza in Pensionatul Buchholtzer", In fundul unei mari curti se aRa casa, daramata acum, care era pensionatul.

In dreapta era Pensionatul de fete Gachstater, fost Manalotti, in stanga Curtea de Apel. Toate acestea au disparut spre a face loc Palatului de J usritie' si stradei din dosul sau.
Toata regiunea aceea de pe vremuri a disparut si a lasat locul unor radicale transformari.

Dambovita necanalizata, ingusta, joasa, murdara, trecea tot mai jos de biserica Domnita Balasa, insa albia ei era mai apropiata de strada Carol6, apoi cotea la stanga in dosul Liceului SE Sava? si uda gradina din dos a Institutului Buchholtzer, Acolo era si un vad de unde luau sacagiii apa, iar noi, elevii, ne scaldam vara.

Cheiurile Dambovitei nu existau, gradina bisericii Domnita Balasa nu exista, spitalul si ospiciul nu erau cladite. Palatul de Justitie nu exista.

Pe marginea garlei, cam pe terenul pe unde trece astazi albia ei, era o casa maricica, in care era instalat Institutul de baieti Seicaru.
Cand am intrat in pensionat m-am pomenit in alta lume decat aceea in care traisem. Amestecul de tot felul de elevi, lipsa unei discipline severe, licenta si absenta simtului moral la multi dintre colegi, imi facu deodata o rea impresie. Dar m-am deprins. Eram la varsta repedei convertiri.

Am admirat repede spiritul de initiativa si de siretenie al multora dintre colegi. Eu eram o perfecta mazeta'' care niciodata nu m-as fi priceput sa rezolv cu atata destoinicie atatea probleme de-ale noastre.
Iata o dovada de siretenie.

4. Pensionatul de baieti al lui Carol Buchholrzer, infiintat in 1842, isi avea sediul, in 1871, pe Podul Calitii (Calea Rahovei de astazi), in casa Baleanu; iata textul anuntului privind deschiderea anului scolar 1871-1872, publicat de Carol Buchholtzer in presa vremii, chiar in zilele cand Bacalbasa sosea in Bucuresti: "Cu onoare anunt onor. public ca cursurile anului scolar 1871-1872 in acest institut se vor incepe cu 1 septembre a.c. Acest institut, luand de baza experientele lungii sale vieti va conlucra din rasputeri si pe viitor la implinirea marii sale misiuni care este: �educati unea morala si intelectuala a junimii noastre romane�" (TEL., an. I, nr. 122, marti 31 august s.v. [stil vechi], 1871, p. 4).

5. Cladirea Palatului Justitiei (Tribunalul Capitalei) de pe Splaiul Independentei colt cu Calea Rahovei a fost ridicata intre anii 1890 si 1895.

6. Astazi Strada Franceza.

7. Colegiul Sf. Sava a functionat intre anii 1851 si 1881 in "casele de la Magureanu", construite de Serban Cantacuzino in preajma bisericii Magureanului, demolata in 1897, acolo unde mai tarziu s-a deschis strada Raureanu; aceeasi cladire adapostise "Academia" greceasca de la Sf. Sava intre anii 1803 si 1821, amintita de Ion Ghica in scrisorile catre Vasile Alecsandri (Scoala acum 50 de ani; dascali greci fi dascali romani).

8. Mazeta, aici cu sensul de: nepriceput, nedescurcaret.

Elevii erau obligati sa vorbeasca in timpul recreatiilor numai in limba franceza. Acela care era prins ca vorbea romaneste primea o bila de lemn pe care trebuia s-o poarte pana ce prindea pe un alt elev vorbind in limba romana spre a i-o trece. Elevul care avea bila, fie la dejun, fie la masa de seara, pierdea dreptul la un fel de mancare.

Dar s-a gasit repede mijlocul de a se eluda masura. Anume s-a intocmit o lista in care toti elevii s-au inscris cu felul de mancare ce nu le placea si la care renuntau de bunavoie. Cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa ne informam la bucatarie despre felurile de bucate. Era, de pilda, cartofi cu carne, ne uitam pe lista si gaseam ca acest fel de mancare nu place lui Vasilescu. Ei bine, Vasilescu primea bila la pranzul acela.

Apoi erau elevii bucuresteni pe care parintii ii luau acasa sambata seara si-i aduceau inapoi luni dimineata. Intotdeauna bila era la unul din elevii care plecau acasa. Bineinteles ca, nemaifiind bila in pensionat, toata lumea vorbea romaneste.

Insa niciodata directiunea institutului nu s-a gandit ca e pacalita, desi sistematic bila era intotdeauna la un elev care pleca acasa sambata seara.

Si astfel toata lumea vorbea acum romaneste fara nici o sfiala.
-------------------------------------
CUPRINS:

Nota asupra editiei (2013)

O lamurire
In Bucuresti
BUCURESTIUL IN 1871

Politica, 59.

Revolutia din Ploiesti, 66.

Scrisoarea catre Ambron, 68.

Curentul francofil, 71.

Politicianismul, 71.

Petitia de la Iasi, 74.

Literatura, 84.

Cestiunea evreie, 94.

Finantele, 100.

Teatrul, 101.

Targui Mosilor, 109.

Tragerea la semn, 110.

Orasul, 112.

Tipuri bucurestene, 153.

Viata bucuresteana, 156.

Moravuri si farse, 161.

Ziaristii si scriitorii, 166.

Oamenii zilei, 169.

Doctorul Drasch, 178.

Intaiul congres al presei, 184
ANUL 1872
Liberalismul epocii, 192.

Moartea lui Ion Heliade-Radulescu si a lui Dimitrie Bolintineanu, 196.

Diverse, 198
ANUL 1873
Apele de la Vacaresti, 200.

Circul Suhr, 202.
Moartea printului Alexandru Cuza, 204.

Diverse, 213.
Statuia lui Mihai Viteazul, 214.

Teatrul, 216
ANUL 1874
Diverse, 219.

Statuia lui Mihai Viteazul cauza de turburari studentesti, 227.

Oameni noi, 230.
"Revista" la Teatrul National, 232
ANUL 1875
Vestitele alegeri din 1875, 240.

Coalitia de la Mazar-pasa, 243.

Actiunea si agitatia opozitiei, 264.

Conventiunea comerciala cu Austro-Ungaria, 270

Limba: romana
Nr. pagini: 455
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII