Calea sufletelor in vesnicie. Cele 24 vami ale vazduhului - vol. 1

Protos. Nicodim Măndiţă

Cînd m-am apropiat de sfîrşitul vieţii mele şi a sosit ceasul despărţirii Sufletului meu de trup, am văzut o mulţime mare de arapi stînd împrejurul patului meu. Feţele lor .schimonosite erau negre ca funin ginea, ca tăciunele şi ca smoala; ochii lor ca nişte cărbuni învăpăiaţi de foc şi vederea lor era grozav de urîtă, ca gheena focului infernal. Aceia făceau o mare tulburare şi gîlceavă. Unii răgeau ca dobitoacele, răcneau ca fiarele sălbatice, alţii lătrau ca nişte cîini, urlau ca lupii, boroncăneau ca taurii, guiţau ca porcii . . . Toţi iuţindu-se asupra mea, mă îngrozeau şi se repezeau scrîşnind cu dinţii rînjiţi la mine, vrînd să mă înghită. Acele duhuri rele şi uricioase se pregăteau, adu-cînd o mulţime de pergamente (hîrtii întocmite în formă de sul). aşteptînd parcă să vină oarecare judecător. Ei îşi desfăceau furioşi hîrtiile, în care erau scrise faptele mele cele rele. Atunci sărmanul meu Suflet a fost cuprins de mare frică şi cutremur. Astfel, fiind muncită eu de relele acelea, deşi îmi era destulă amărăciunea morţii, acea înfricoşată vedere a acelor groaznici arapi, mi-a fost asemenea unei alte morţi şi mai cumplită. întorcindu-mi ochii încoace şi încolo, ca să nu mai văd înfricoşatele lor feţe şi să nu mai aud glasurile lor infernale, nu puteam scăpa de ei nici într-o parte. Pretutindeni vedeam numai arapi grozavi înarmindu-se împotriva mea, şi nu era tine să-mi ajute. într-o astfel de primejdie chinuindu-mă, mă tor turam şi leşinam de groază, de dureri şi de cutremur. Deodată însă am văzut doi îngeri ai lui Dumnezeu, luminaţi şi foarte frumoşi, care au venit la mine cu faţa veselă. CMpurile lor erau luminoase, ochii privitori cu dragoste, perii capului albi ca zăpada, cu strălucirea în chipul aurului, hainele lor erau ca fulgerul şi încinşi cruciş cu brîie de aur. Aceia s-au apropiat de patul meu, unde zăceam,,şi vorbeau între dînşii. Eu vâzandu-i, m-am bucurat cu inima, şi cu ochi veseli priveam spre dînşii ; iar arapii aceia negri s-au depărtat puţin de patul meu. Atu.izi unul dintre îngerii înce pători de lumină, a certat cu mînie pe acei arapi întunecaţi, zicîn- du-le : „O! Nedrepţilor, blestemaţilor, necuraţilor, întunecaţilor, răilor, anatematisiţilor şi viclenilor vrăjmaşi ai neamului omenesc, pentru ce apucaţi voi a veni înainte la cei ce mor, făcînd atîta gîlceavă, îngro zind şi tulburînd pe tot Sufletul ce se desparte de trup ?

RECENZII