Cand muritorii dorm (Kurt Vonnegut)

Preț: 29^,90 lei

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Kurt Vonnegut

Editura: ART

Anul publicării: 2017

Pagini: 328

Format: 130 x 200 mm

Categoria: Beletristica pentru adulti

DESCRIERE

Cand muritorii dorm

Kurt Vonnegut

... un bărbat respectabil își petrece tot timpul liber jucându-se cu trenulețele lui miniaturale și ignorându-și nevasa. SUA a căzut pradă unei epidemii de sinucideri care vizează obținerea unor asigurări de viață.

Captivă într-un departament plictisitor de stenografie, o tânără visează la un deținut proaspăt evadat din închisoare și la propunerea lui...

Din carte:

... vârfurile pantofilor lui de bâlci zvâcneau în timp ce Jenny, dirijată de degetele lui de la picioare, vorbea ca o moară stricată prin târg. Într‑o dimineață însorită, la ora nouă, George trăgea la măsea dintr‑o sticlă de tărie.

Când ochii au încetat să i se mai umezească și când gâtul a încetat să‑l mai ardă, mi‑a spus:

— De ce te uiți așa la mine, Sonny Jim? Nu m‑ai văzut mai devreme bându‑mi mai întâi sucul de portocale ca un băiat cuminte? Nu e ca și cum aș fi luat‑o cu băutura de dimineață.

— Îmi cer scuze, am zis eu. M‑am îndepărtat de camion ca să‑i dau timp să se adune, dar și ca să‑mi dau mie un răgaz.

— Când am văzut frumusețea aia de frigider CGE în Laboratorul de Cercetare, spunea Jenny în târg, i‑am spus lui George: „Ăsta e corpul alb și fără cusur care îmi trebuie mie.“

A aruncat o privire spre mine, apoi spre George, a tăcut și pentru câteva secunde zâmbetul ei larg a dispărut. După aceea și‑a dres vocea și a continuat.

— Așa, unde rămăsesem? a întrebat ea...

............

... m‑am străduit din răsputeri să cred că asta făcea parte dintr‑o rutină obișnuită, am încercat să găsesc ceva inventiv și amuzant în ea. Dar Jenny nu juca teatru pentru mulțime.

Oamenii nici măcar nu‑i puteau vedea fața. Și nu o făcea nici pentru mine. Juca pentru George, iar George juca teatru pentru ea, și ar fi făcut la fel și dacă ar fi fost singuri‑singurei în mijlocul deșertului Sahara.

— Dragul meu, a zis Jenny, sunt o grămadă de oameni de treabă care așteaptă înăuntru. Părea jenată și știa al naibii de bine că îl prinsesem mai devreme trăgând la măsea.

— Uraaa! a exclamat George.

— Iubitule, spectacolul trebuie să meargă mai departe.

— De ce? a întrebat George. Până atunci nu știusem cât de îndurerat poate fi ceea ce se cheamă un râs îndurerat.