Cartea intelepciunii
Ibn Arabi
.. Sufismul este un curent dificil de rezumat într-o formulă, dată fiind diversitatea de tendinţe şi pluralitatea factorilor spirituali şi istorici care i-au determinat apariţia, accentuand sau defavorizand dezvoltarea sa. El este înainte de toate o metodă de perfecţionare interioară, de echilibru, o sursă de fervoare trăită profund şi autentic.
Considerat de unii drept o cale divergentă, paralelă practicilor canonice, el este, înainte de toate, din punctul de vedere al lui Ibn 'Arabi, demersul unei categorii de spirite privilegiate, însetate de Dumnezeu, dornice să trăiască doar prin El si pentru El in cadrul legii Lui...
Fragmente:
... cel care face comparaţii în privinţa lui Dumnezeu, fără să ţină seama că El nu poate fi comparat, îi atribuie limite şi nu-L recunoaşte.
Insă cel care uneşte, în cunoaşterea lui Dumnezeu, punctul de vedere al transcendentei cu cel al imanentei şi care atribuie lui Dumnezeu cele două „aspecte" în general - căci este cu neputinţă să fie concepute în detaliu întrucât nu ar putea fi cuprinse toate „formele" din univers -, îl cunoaşte cu adevărat, adică îl cunoaşte în general, dar nu în mod clar, de vreme ce omul se cunoaşte pe sine tot în linii mari, nu în mod clar.
Pentru aceasta, Profetul adaugă cunoaşterii de Dumnezeu cunoaşterea de sine însuşi, spunând: „Acela care îşi cunoaşte sinea îl cunoaşte pe Domnul său".
Pe de altă parte, Dumnezeu spune în Coran: „Noi le vom arăta semnele Noastre în zări" - adică în lumea exterioară - „şi în ei înşişi" - adică în esenţa lor - „până când lor le va fi clar că [totul] este Dumnezeu (al-haqq)'n -în sensul că tu eşti forma Lui şi că El este sufletul tău, astfel că tu eşti [în totalitate] pentru El ceea ce este forma corporală pentru tine, şi că El este pentru tine ceea ce este sufletul care animă forma trupului tău.
Definiţia ta implică deopotrivă exteriorul tău şi realitatea ta interioară, căci forma [corporală] care rămâne atunci când sufletul care l-a animat îl părăseşte nu mai este un om.
Se vorbeşte atunci ca despre o formă care seamănă cu un om, dar care nu se deosebeşte cu nimic [în mod esenţial] de o formă sculptată în lemn sau în piatră şi care nu poartă numele de om decât prin extensia termenului, şi nu în sensul lui propriu.
Insă Dumnezeu nu Se poate izola niciodată de formele lumii, [căci ele ar înceta, atunci, să existe], astfel că ele sunt cuprinse în mod necesar în „definiţia" Divinităţii (uluhiyaK), în timp ce forma exterioară a omului nu îl defineşte decât întâmplător, atâta timp cât el este în această viaţă.
După cum forma exterioară a omului „laudă cu limba sa" spiritul care îl animă, tot aşa formele lumii îl „slăvesc" pe Dumnezeu, cu toate că noi nu înţelegem lauda lor, şi aceasta pentru că noi nu înţelegem orice formă a acestei lumi.
Fiecare dintre ele este o limită care îl laudă pe Dumnezeu. Iată pentru ce [Coranul] spune: „Lauda este a lui Dumnezeu, Domnul lumilor"), ceea ce înseamnă că toate laudele îi sunt adresate, în cele din urmă, Lui, astfel că El este în acelaşi timp Cel care laudă şi Cel care este lăudat...
CUPRINS:
Cuvânt-înainte
Ibn Arabi: viaţa şi opera
Schiţă biografică
CARTEA ÎNŢELEPCIUNII
Despre înţelepciunea Divină în Cuvântul lui Adam... 45
Despre înţelepciunea Inspiraţiei divine în Cuvântul lui Set... 64
Despre înţelepciunea Transcendenţei în Cuvântul lui Noe... 84
Despre înţelepciunea Sfântă în Cuvântul lui Enoh (Jdris)... 89
Despre înţelepciunea Iubirii înflăcărate în Cuvântul lui Avraam... 96
Despre înţelepciunea Adevărului în Cuvântul lui Isaac... 106
Despre înalta înţelepciune în Cuvântul lui Ismael... 121
Despre înţelepciunea luminoasă în Cuvântul lui Iosif... 126
Despre înţelepciunea Profeţiei în Cuvântul lui Isus ('Issa)... 140
Despre înţelepciunea Beatitudinii milostive în Cuvântul lui Solomon... 164
Despre înţelepciunea Sublimă în Cuvântul lui Moise... 185
Despre înţelepciunea Singularităţii în Cuvântul lui Muhammad... 216
Glosar de termeni arabi
Bibliografie selectivă
RECENZII