Casa umbrelor

Obligat sa vina în contact cu duritatea vietii de la o vârsta foarte frageda, Dickens îsi formeaza o mentalitate de învingator.

Întrebat care a fost cea mai grea zi din viata lui, el a marturisit, la un moment dat, spre surprinderea multora, ca cel mai mult l-a întristat ziua în care sora lui a primit un premiu din partea Academiei Regale de Muzica.

Acea zi l-a durut chiar mai mult decât oricare alta din vremurile copilariei lui oropsite când, angajat la fabrica de ghete, muncea din greu si suferea frecvent de foame si de frig, fiind totodata obligat sa îndure grosolaniile semenilor sai.

„Nu puteam suporta gândul ca eram cu totul în afara acestor succese si a acestei nobile emulatii. Lacrimi îmi curgeau pe obraji si-mi simteam inima sfâsiata. În seara aceea, la culcare, m-am rugat lui Dumnezeu sa ma scoata din umilinta si parasirea în care ma aflam. Dar nu aveam în suflet nici un pic de invidie.”

Probabil ca numai datorita firii lui ambitioase si a personalitatii complexe a reusit sa creeze o opera atât de vasta cum este romanul „Casa umbrelor”.

Parabola a sistemului juridico-social al epocii victoriene, pe care Dickens l-a cunoscut în perioada în care a lucrat ca reporter în Camera Comunelor, „Casa umbrelor” urmareste povestea unor copii al caror destin se leaga de soarta unui proces tergiversat la infinit.

Diversitatea firilor umane, prezente în roman, se combina armonios cu descrierea detaliata si fidela a strazilor londoneze, pe care Dickens le-a strabatut ani de-a rândul.

Limba:romana

Nr.pagini:560

An aparitie:2009

RECENZII