Cavalerul celor sapte regate

Cavalerul celor sapte regate

George R.R. Martin

…actiunea din cele trei nuvele care alcatuiesc Cavalerul celor Sapte Regate, adunate pentru prima oara intr-un singur volum, are loc cu un secol inainte de evenimentele din Urzeala tronurilor, in epoca in care dinastia Targaryenilor controleaza Tronul de Fier.

Inca mai traiesc oameni care au vazut dragonii zburand deasupra oraselor distruse. Iar Westerosul e plin de comploturi regale, rivalitati, dar si de eroi…

Fragmente din carte:

…a doua zi, o duzină de doritori sosiră la Standfast şi se adunară printre găini. Unul era prea bătrân, doi prea tineri şi un băiat sfrijit se dovedi a fi o fată sfrijită.

Pe aceştia Dunk ii trimise înapoi în satele lor, lăsând doar opt: trei pe nume Wat, doi Will, un Lem, un Pat şi Voinicul Rob cel slab de minte. Jalnic grup, nu putu Dunk să nu gândească.

Vânjoşii feciori de ţărani din cântece, care cucereau inimile fecioarelor de viţă nobilă, nu se zăreau nicăieri. Erau unul mai murdar ca altul. Lem avea cel puţin cincizeci de ani, iar lui Pate îi lăcrimau ochii.

Erau singurii care mai puseseră mâna pe arme. Amândoi plecaseră cu Ser Eustace şi fiii lui, să lupte in Rebeliunea Blackfyre. Ceilalţi şase erau novici, aşa cum se temuse Dunk. Toţi opt aveau păduchi. Doi dintre cei ce purtau numele de Wat erau fraţi.

- Probabil că mama voastră n-a ştiut alt nume, remarcă Bennis, cotcodăcind.

Cât despre arme, aduseseră o coasă, trei săpăligi, un cuţit vechi şi nişte ciomege zdravene de lemn. Lem avea un băţ ascuţit, care ar fi putut sluji drept suliţă şi unul dintre cei doi Will recunoscu că era priceput la aruncatul cu pietre.

- Foarte bine, spuse Bennis, avem un afurisit de trebuşet.

După asta, omului i s-a spus Treb.

- Ştie careva să mânuiască arcul? îi întrebă Dunk.

Bărbaţii scurmau in pământ, in timp ce găinile ciuguleau în jurul lor. In cele din urmă, Pate, cel cu ochii înlăcrimaţi, răspunse.

- Să-mi fie cu iertare, ser, dar stăpânul nu ne dă voie să punem mâna pe arcuri. Căprioarele familiei Osgrey sunt pentru leii bălţaţi, nu pentru unii ca noi.

- O să primim săbii şi coifuri şi zale? vru să ştie cel mai tânăr dintre cei cu numele de Wat.

- Păi, sigur că da, răspunse Bennis, după ce-l omorâţi pe unul dintre cavalerii Văduvei şi-i despuiaţi cadavrul. Să nu uitaţi să vă băgaţi mâna în fundul calului său. Acolo o să-i găsiţi argintul.

II ciupi pe micul Wat de subraţ, până când acesta scânci de durere, apoi îi trimise pe toţi în Pădurea lui Wat, să taie nişte suliţe. Când se întoarseră, aveau opt suliţe călite, de lungimi considerabil diferite, şi scuturi confecţionate din crengi împletite.

Ser Bennis îşi făcuse şi el o suliţă şi le arătă cum să atace cu vârful, cum să pareze cu mânerul... şi unde să înfigă vârful, ca să ucidă.

- Pântecele şi beregata sunt cele mai nimerite, după părerea mea. Se lovi cu pumnul în piept: Aici e inima; e bună şi asta. Problema e că stau coastele-n cale.

Dar om cu maţele pe-afară să supravieţuiască n-am pomenit. Iar dacă vreun nătărău apucă să vă întoarcă spatele, vârâţi-i suliţa între omoplaţi ori în rinichi. Aştia-s aici. Nimeni nu trăieşte mult dacă-l înţepi în rinichi.

Cu trei pe nume Wat în grup, ieşea o încurcătură de fiecare dată când Bennis încerca să le spună ce să facă.

- Ar trebui să le dăm nume de sate, ser, sugeră Egg, ca Ser Arian de Pennytree, fostul tău stăpân.

Ar fi mers, numai că satele lor n-aveau niciunul nume...

Limba: romana

Nr.pagini: 368

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2015

RECENZII