Ce i-a spus evreul Steinhardt calugarului crestin Steinhardt si vice-versa

Acad. Eugen SIMION

Tesu Solomovici care a pregatit o carte interesanta ("Ce i-a spus evreul N. Steinhardt calugarului crestin N. Steinhardt, si viceversa"), stiind ca l-am cunoscut personal pe autorul"Jurnalului fericirii" mi-a solicitat o prefata. Tesu l-a citit pe Steinhardt dintr-un al unghiu de vedere. Dau curs acestei solicitari, desi n-arn trait in cercul lui de prieteni si nici el, surprinzatorul Nicu Steinhardt, cum ii ziceau prietenii, n-a frecventat prea mult cercul de intelectuali in care ma miseam eu.

L-am cunoscut, in schimb, bine in si prin cartile lui. Am scris, cred, aproape despre toate si i-am facut, dupa disparitia lui, mai multe portrete. In clipa in care notez aceste ganduri, o tanara cercetatoare de la Institutul "G. Calinescu" pregateste o antologie de texte critice si moralistice (teologice) pentru seria de"Opere fundamentale", acolo unde se afla marii scriitori romani, clasici si moderni. Ma gandesc sa fac acelasi lucru cu Petre Pandrea (mandarinul oltean fantast si turbulent, filosoful spiritului cobilitar) si Ion D. Sarbu (epistolierul si diaristul).

Nota lor comuna este, cred, spiritul eretic (nu in inteles religios, ci politic si moral). Cat au trait, ei ~u fost marginalizati, inainte si dupa ce au tr.ecu! prm detentie, si opera lor a castigat greu atentia si pretuirea criticii estetice. N-o au, dupa opinia mea, nici azi in totalitate, asa cum s-ar cuveni... Nu corespund, probabil,"corectitudinii politice" actuale care, nu-i greu de observat, continua sa decida statutul scriitorilor vechi si noi.

Pandrea si Ion D. Sirbu - oameni de stanga - sunt, din aceasta pricina, suspecti in ochii publicistilor, N. Steinhardt, nascut evreu si convertit in inchisoarea de la Jilava, sta mai bine prin religiozitatea lui, dar nici optiunea lui pentru ortodoxie nu multumeste pe toata lumea. Am auzit, cat timp traia, pe unii confrati care-l suspectau de ipocrizie si chiar de tradare. Moravuri si naravuri recurente in lumea noastra ...


Tesu Solomovici care a pregatit o carte interesanta ("Ce i-a spus evreul N. Steinhardt calugarului crestin N. Steinhardt, si viceversa"), stiind ca l-am cunoscut personal pe autorul"Jurnalului fericirii" mi-a solicitat o prefata.

Tesu l-a citit pe Steinhardt dintr-un al unghi de vedere. Dau curs acestei solicitari, desi n-am trait in cercul lui de prieteni si nici el, surprinzatorul Nicu Steinhardt, cum ii ziceau prietenii, n-a frecventat prea mult cercul de intelectuali in care ma miscam eu.


Revin la Nicolae Steinhardt, figura emblematica, dupa mine, a intelectualului roman care, trecand prin suferinta (detentie), nu cedeaza moralmente. Mai mult, devine un om religios ... L-am intalnit rar si, la drept vorbind, n-am stat de vorba cu el decat de cateva ori. De trei - patru ori, nu mai mult. Nici eu nu stiu prea bine de ce. Am auzit insa vorbindu-se de el dupa iesirea lui din puscarie.


In micul nostru grup de critici de la"Romania literara" (Lucian Raicu, Valeriu Cristea, G. Dimisianu), completat cu prozatorul Sorin Titel si poetul Marcel Mihalas, numele calugarului Steinhardt revenea des in discutiile noastre. Era simpatizat. Il simpatiza si Marin Preda care mi-a vorbit primul, de nu ma insel, de intamplarile din inchisoare ale acestui inteligent evreu convertit la ortodoxie. A facut din el, cum se stie, un personaj memorabil in romanul"Cel mai iubit dintre pamanteni"...

Limba: romana
Nr.pagini: 258
Dimensiunu:
An aparitie: 2012

RECENZII