Ceausescu la Targoviste, 22-25 decembrie 1989

Ceausescu la Targoviste, 22-25 decembrie 1989 - Viorel Domenico


L-AM APĂRAT PE CEAUŞESCU
In misiune de luptă

- Domnule general, ce nu înţeleg eu: de unde atâta voinţă, atâta dorinţă, atâta putere de a-I apăra pe Nicolae Ceauşescu?

Revoluţionarii erau porniţi să-l linşeze; de la Bucureşti vi se sugera mai tot timpul acelaşi lucru; T.V. şi radioul transmiteau apeluri similare... Era atunci o adevărată psihoză anticeauşistă, se reuşise să se inducă în mentalul colectiv ideea că soţii Ceauşescu erau responsabili de tot răul din lume, iar o dată dispăruţi aceştia - în România va curge lapte şi miere. Or, în aceste condiţii, dumneavoastră...

- Trebuie să lămurim şi această problemă, dar nu ştiu dacă voi putea fi suficient de convingător. în primul rând, trebuie să fie clar ca lumina zilei că eu l-am apărat pentru a-l preda noilor autorităţi şi nu pentru a-l sprijini să revină la putere, pentru a-i favoriza în vreun fel evadarea...

In acelaşi timp, să se înţeleagă foarte bine: eu l-am preluat pe Nicolae Ceauşescu de la M.I. şi l-am adus în unitate nu ca pe un criminal - practic, concret, eu nu aveam nici o dovadă în acest sens şi nu eu eram cel care l-ar fi judecat.

Eu nu aveam nimic scris şi nimeni nu-mi spusese să-l prind şi să-l tratez ca pe un infractor. Televiziunea spunea ce spunea, dar pentru mine contau doar ordinele şefilor mei

Vin acum unul şi altul şi-mi reproşează că la prima mea întrevedere cu Nicolae Ceauşescu m-am adresat cu „Să trăiţi, tovarăşe comandant suprem!".

Păi cum s-ar fi aşteptat ăsta să mă fi adresat? Cu... „Drepţi, mă, ticălosule"?! Ce aş fi câştigat, ce aş fi rezolvat? Apoi, cine îmi dădea mie acest drept? Eram gazda lui, iar el îmi era oaspete.

A, că nu eram eu de acord cu el, cu politica lui imbecilă, că mă săturasem să-l tot văd şi să-l aud bâlbâindu-se întruna? Da, de acord... Dar, de aici, până la a-i arunca în faţă lăturile injuriei...

Ce aş fi câştigat atâta timp cât interesul meu era să-l ţin în unitate, să-l apăr de furia mulţimilor şi să-l predau viu şi nevătămat?! Cu alte cuvinte, interesul meu era să mă am şi să mă pun bine cu el, să-l fac să aştepte cuminte, să nu ne complicăm reciproc. Să convieţuim paşnic.

Cum să-i zic eu aşa direct, „Măi, criminalule... Măi, dictatorule''? Sigur că azi e simplu să faci pe viteazul, să spui aşa şi pe dincolo, că partidul se dezintegrase, că Direcţia a V-a trădase, că Securitatea îl abandonase etc. etc.

Dar atunci? Ştiam eu atunci aşa ceva? îmi puteam eu imagina atunci aşa ceva? încă ne mai uneau spaima şi frica, iar suspiciunea era colosală, pe un fond de confuzie generală.

- Ca dumneavoastră a procedat şi colonelul Dureci El spune, referitor la prezenţa lui Nicolae Ceauşescu tn Inspectorat, câ a reacţionat „cu grijă, prudent, pentru că nu se ştia cum vor evolua evenimentele".

In momentul în care Ceauşeştii au intrat în biroul lui, Dureci afirmă: „Sincer, am fost emoţionat, pentru că în momentul respectiv Ceauşescu era preşedintele Republicii Socialiste România şi al Consiliului de Stat, al Consiliului Apărării, era comandantul suprem al Armatei şi secretar general al partidului...

Vă daţi seama cum a fost.. Eu, deşi îl văzusem în mai multe rânduri, atunci am avut un gol în stomac Am rămas uimit cum un om, cu calităţile lui şi cu toată puterea politică, un om care te cutremura adesea când vorbea la tribună, putea să ajungă atât de umil, aşa cum era în biroul meu.

Nu a scos o vorbă... A stat la capătul mesei, lângă el fiind Elena Ceauşescu şi cei doi băieţi ai mei, Enache şi Paisie, care o finea cam strâns de mână...


DIN CUPRINS:

CUVÂNT ÎNAINTE

PARTEA I Generalul ANDREI KEMENICI: „L-am apărat pe Ceauşescu"
Cârpeală cu bucluc
Televiziunea, bat-o vina..
Securitatea se predă, Miliţia - nu...
Urmărirea generală
„Adu-i aici! Imediat!"
O competiţie?
Grupa operativă
Misiunea lui Szekely
Kemenici - trădătorul
„Recursul la metodă"
Tu, Ioane, îl execuţi pe Nicolae
Un nou personaj: C.I.-stul unităţii
Două variante
Dictatori sau trădători
Iar scenariu?!
Nicolae şi Elena Ceauşescu - în Punctul de Comandă
Diversiuni, mereu diversiuni
Nu-l dau, tovarăşe general!

Limba: romana
Nr. pagini: 301
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII