Cele Sapte Biserici

Cele Sapte Biserici - Milos Urban


…romanele lui Milos Urban sunt intunecate, gotice, cu radacini in legende si mituri din vechime. Ele combina elemente de thriller, roman gotic si valori contemporane, totul cu o doza sanatoasa de umor negru...

Fragmente:

„Hoinăresc printr-un ţinut cu bolovani uscaţi. Dar sângerează dacă îi atingi.“
T.S. Eliot

Necazurile cu numele meu au început când m-am dus la şcoală. La început, copiii au reacţionat la fel ca la auzul oricăror altor nume, râsetele au început abia după ce l-au rostit pentru prima oară părinţii lor. Dar pe atunci încă mai mergea.

In clasele mai mari, când copiii au început să se uite mai bine în jur şi şi-au descoperit capacitatea şi plăcerea de a face rău, atunci a început cu adevărat iadul şcolar. între copii nu se accepta ni-ciun fel de relaţie apropiată.

Se purtau numai ura şi dispreţul: era de bonton pentru un elev să fie întotdeauna certat cu altul cu care să nu vorbească şi să bârfească mereu pe cineva.

Şcoala făcea prietenia imposibilă, cine se abătea de la regulile nescrise se alegea numai cu batjocură şi era exilat la marginea societăţii.

M-am născut cu mult după ce muriseră Hitler şi Stalin, dar pe când Mao mai era încă în viaţă. Părinţii nu m-au botezat, numele pe care l-am primit este un nume de oameni slabi şi ghinionişti, un nume unic şi solitar, exact ca mine. De o sută de ori am vrut să-mi aleg altul, dar nu se putea; nici fraţii nu ţi-i poţi alege. Pe prieteni, da, dar de unde să-i iei?

Pe Olga, castelana trădătoare, n-am putut să o uit mult timp. O visam noaptea, iar visele mă urmăreau apoi întotdeauna toată ziua.

Chiar şi după mai mulţi ani, încă mai aveam în faţa ochilor chipul ei şi îmi spuneam că o s-o caut pe femeia asta şi o să-i spun ce înseamnă pentru mine: atât de puţină minte aveam.

Cu timpul, imaginea Olgăi a fost înlocuită de fetele care intrau în câmpul vizual delimitat de şcoală, gustul a început să mi se formeze şi, cu timpul, a devenit din ce în ce mai exigent, asta mai ales din cauza timidităţii mele.

Idealul frumuseţii consta in accesibilitatea ei. Cu cât obiectul interesului meu era mai inabordabil, cu atât îmi ocupa mai intens imaginaţia.

Indrăzneala cu care colegii mei abordau în mod direct aceste probleme şi pentru care îi invidiam nu făcea decât să mă intimideze şi mai tare.

Mă simţeam handicapat chiar de la bun început de numele meu, nici nu puteam să mă prezint, iar numele este primul lucru pe care trebuie să-l împărtăşeşti unui om apropiat.

Mă feream de oameni, dar asta nu mă deranja prea tare, fiindcă aveam în minte şi în inimă o mulţime de oameni! Cu timpul am învăţat să mă mulţumesc cu tovărăşia acestora - sau, cel puţin, aşa încercam să mă conving. Şi citeam enorm.

La liceu am început să-mi spun K. în primul an mă tachinau, apoi s-au împăcat cu iniţiala şi au consimţit să-mi spună aşa. în definitiv, era mai scurt decât vocativul numelui meu.

Şi oricum, în ochii lor, nu valoram mai mult de o literă. învăţam prost, cu rezultatele mele la învăţătură stricam reputaţia clasei cu orientare tehnică, iar lucrul acesta era foarte important.

Eram printre elevii cei mai slabi, şi nu o dată mi s-a dat de înţeles că ar trebui să plec din acea şcoală. Mă atrăgeau limbile străine, dar nu am ajuns niciodată în clasele cu predare intensivă a acestora; am rămas printre cei care, la fel ca mine, se luptau zadarnic cu ecuaţiile cu două necunoscute....

Limba:Romana
Pagini: 311
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII