Cheia ilustrată a tarotului - vălul divinaţiei

L.W. de Laurence

"În ceea ce priveşte prezentarea lor obişnuită, puntea dintre Arcanele Majore şi Minore este asigurată de cărţile de curte - Regele, Regina, Cavalerul şi Scutierul sau Pajul; însă distincţia lor totală faţă de Atuurile Majore este dezvăluită de caracterul lor convenţional. Fie ca cititorul să le compare cu simboluri precum Nebunul, Marea Preoteasă, Hierofantul sau, aproape fără excepţie, cu oricare carte din secvenţa anterioară, şi el va discerne sensul înţelegerii mele. Nu există nicio idee specială conectată la suprafaţă de cărţile de curte obişnuite; acestea sunt o punte de convenţii, care formează o tranziţie spre simplele pretexte ale cărţilor numerotate inferioare şi denary numerelor care urmează. Se pare că astfel am depăşit cu totul regiunea semnificaţiilor înalte ilustrate de imagini vii. A existat, totuşi, o perioadă în care cărţile numerotate erau şi imagini, dar astfel de dispozitive erau invenţii sporadice ale anumitor artişti şi erau fie desene convenţionale tipice sau alegorice, distincte de ceea ce se înţelege prin simbolism, fie erau ilustraţii - să zicem aşa? — de maniere, obiceiuri şi perioade. Erau, într-un cuvânt, simple podoabe şi, ca atare, nu au făcut nimic pentru a ridica semnificaţia Arcanelor Minore la nivelul planului Atuurilor Majore; în plus, astfel de variaţii sunt extrem de puţine. Cu toate acestea, există zvonuri vagi cu privire la un înţeles superior în cazul cărţilor minore, însă până acum nimic nu ieşit la iveală, nici chiar în sfera prudenţei care aparţine celor mai oculte cercuri; acestea, este adevărat, au anumite variante în ceea ce priveşte valorile divinatorii, dar nu am auzit că puse în practică ar oferi rezultate mai bune."

RECENZII