Ciuleandra-Liviu Rebreanu

Romanul Ciuleandra se prezinta inselator, la o privire si o lectura fugare, ca povestea unei crime senzationale. Puiu Faranga isi ucide nevasta, frumoasa Madalina, devenita Madeleine prin emancipare. Tatal, Policarp Faranga, om bogat si influent, planuieste sa-si interneze fiul intr-un ospiciu, sa intretina aparentele unei nebunii ca explicatie acoperitoare si sa-l salveze astfel de la un proces rusinos si o condamnare severa, care i-ar ruina pozitia sociala.
Senzationala e in roman nu doar crima propriu-zisa, senzational e si acest proces de constiinta al unui nebun care se supune unei judecati morale, in detrimentul salvarii propriei vieti. Aceasta este dimensiunea psihologica cea mai neasteptata a acestei carti, profund deosebita de naratiunea sau drama prezentate de Leonid Andreev, care mizau pe inteligenta simularii nebuniei, ca act rational. Rebreanu muta accentul in plan moral si realizeaza un roman bazat pe o speculatie psihiatrica, avand, bineinteles, rezonante psihanalitice.
Ion Simut

Ciuleandra a fost ecranizat in 1985 de Sergiu Nicolaescu si a fost propunerea Romaniei la Premiu Oscar pentru cel mai bun film strain, insa nu a fost nominalizat in competitie. Romanele lui Rebreanu, binecunoscute pentru aspectul lor cinematografic, pot fi transformate in scenarii-cheie pentru directia filmului romanesc.
Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta „dialogizata“ din Padurea spanzuratilor a devenit in Adam si Eva, Ciuleandra ori Jar, autentic dialog cu subconstientul.
Al. Protopopescu