Complex, arhetip, simbol in psihologia lui C. G. Jung

Complex, arhetip, simbol in psihologia lui C. G. Jung - Jolande Jacobi

…trei dintre termenii esentiali ai psihologiei analitice - complex, arhetip, simbol, abordati rapsodic de Jung in diferite studii si articole - sunt reluati intr-o maniera sistematica in cartea de fata.

Fenomenologia complexului, deosebirea dintre conceptia lui Jung si Freud, precum si modul in care complexul se manifesta diferit in nevroza si psihoza fac obiectul primului capitol.

Natura arhetipului, legatura arhetipului cu instinctul si structura cerebrala sunt tratate in cel de-al doilea capitol. Distinctia dintre simbol si semn, diferenta dintre Freud si Jung in tratarea lor, simbolurile individuale si cele arhetipale sunt aprofundate in capitolul dedicat simbolului.

Fragmente din carte:

Pe lângă „curăţirea" universului ei conceptual de „resturile" supradeterminate de care dispune din moştenirea ancestrală a mitologiei, precum şi din ceea ce avea înainte comun cu filosofia, istoria religiilor, biologia, fiziologia, fizica şi medicina, ea trebuie să-şi croiască drum şi prin hăţişul adesea de nepătruns al fenomenelor psihice echivoce şi să satisfacă, prin modul ei de a denomina, legile cosmosului interior, dacă nu vrea să cadă pradă unei sistematizări doctrinare — o sarcină aproape irealizabilă!

Căci orice fixare prea îngustă, prea unilaterală ucide viaţa sufletului. Chipu-i dublu, mereu înşelător de schimbător, marcat de paradoxuri, nu divulgă secretul său unei astfel de strădanii şi nu poate fi niciodată constrâns să se supună unei determinări conceptuale rigide.

Esenţa sa rămâne mereu ambiguă şi se sustrage celui care cutează s-o dezvăluie. El îşi este, spune Jung, „sie însuşi experienţa unică şi nemijlocită şiconditio sine qua non a realităţii subiective a lumii în genere".

Astfel, orice formulare verbală şi denumire a unor fenomene şi stări de fapt psihice trebuie să rămână în cele din urmă o intreprindere neadecvată, întrucât ecuaţia dintre ceea ce este exprimat şi ceea ce se exprimă nu se rezolvă niciodată complet.

Iar această discrepanţă se va observa cu atât mai mult cu cât fenomenele psihice care intră în discuţie sunt mai pluristratificate, mai profunde şi mai cuprinzătoare şi cu cât sunt mai mari realitatea, legitatea proprie, ba chiar libertatea faţă de materie pe care le atribuim psihicului.

Ea va fi însă resimţită cu atât mai puţin cu cât se ia mai mult în considerare ceea ce este mai limitat, ceea ce este mai puternic legat de sfera material-senzorială; va fi resimţită cu atât mai puţin cu cât tot ceea ce este de domeniul psihic va fi înţeles mai mult ca fiind doar un epifenomen a ceea ce este fizic.

Din punctul său de vedere, nici nu li se poate lua de aceea în nume de rău, susţinătorilor fermi ai unui paralelism psihofizic strict că ar dori să conteste denumirea de „ştiinţă" acelei jumătăţi de chip a psihologiei abisale care nu se poate verifica prin experimente demonstrabile şi nu se poate exprima prin termeni univoci.

Ce-i drept, astfel s-ar dovedi doar că fiecare punct de vedere este şi pentru psiholog mai întâi subiectiv. Căci orice enunţ despre fenomene psihice este configurat mai pregnant prin contribuţia perspectivei personale a celui care face afirmaţia şi prin cea a spiritului epocii care îl marchează decât se întâmplă în cazul enunţurilor din alte ştiinţe.

Nicăieri nu este atât de evident ca aici că eficienţa „ecuaţiei personale", care apare deja în procesul observării, rămâne valabilă şi pentru reprezentarea verbală, şi pentru ancorarea conceptuală...

Limba: romana
Nr. pagini: 231
Dimensiuni: 15X21
An aparitie: 2015

RECENZII