Constitutia Romaniei - actualizat 19 aprilie 2013

Constitutia din 1991 reprezinta cadrul legislativ de baza pentru organizarea si functionarea statului si societatii romanesti pe baze democratice. Potrivit art. 1 alin. (5), „in Romania, respectarea ei este obligatorie”; de aceea, lucrarea se adreseaza nu numai specialistilor in drept, ci tuturor cetatenilor romani, in vederea unei corecte cunoasteri a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale.

Editia de fata prezinta textul Constitutiei revizuit prin Legea nr. 429/2003 si republicat in Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, cele mai multe articolele fiind insotite de trimiteri la legislatia speciala conexa.



3 • Tabla de materii
Tabla de materii
Pag.
Titlul I. Principii generale 9
Articolul 1. Statul român 9
Articolul 2. Suveranitatea 9
Articolul 3. Teritoriul 9
Articolul 4. Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni 10
Articolul 5. Cetăţenia 10
Articolul 6. Dreptul la identitate 10
Articolul 7. Românii din străinătate 11
Articolul 8. Pluralismul şi partidele politice 11
Articolul 9. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale 11
Articolul 10. Relaţii internaţionale 11
Articolul 11. Dreptul internaţional şi dreptul intern 12
Articolul 12. Simboluri naţionale 12
Articolul 13. Limba oficială 12
Articolul 14. Capitala 12
Titlul II. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale 13
Capitolul I. Dispoziţii comune 13
Articolul 15. Universalitatea 13
Articolul 16. Egalitatea în drepturi 13
Articolul 17. Cetăţenii români în străinătate 13
Articolul 18. Cetăţenii străini şi apatrizii 14
Articolul 19. Extrădarea şi expulzarea 14
Articolul 20. Tratatele internaţionale privind drepturile omului 14
Articolul 21. Accesul liber la justiţie 15
Capitolul II. Drepturile şi libertăţile fundamentale 15
Articolul 22. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică 15
Articolul 23. Libertatea individuală 16
Articolul 24. Dreptul la apărare 17
Articolul 25. Libera circulaţie 17
Articolul 26. Viaţa intimă, familială şi privată 17
Articolul 27. Inviolabilitatea domiciliului 18
Tabla de materii • 4
Articolul 28. Secretul corespondenţei 18
Articolul 29. Libertatea conştiinţei 19
Articolul 30. Libertatea de exprimare 19
Articolul 31. Dreptul la informaţie 20
Articolul 32. Dreptul la învăţătură 20
Articolul 33. Accesul la cultură 21
Articolul 34. Dreptul la ocrotirea sănătăţii 22
Articolul 35. Dreptul la mediu sănătos 22
Articolul 36. Dreptul de vot 22
Articolul 37. Dreptul de a fi ales 23
Articolul 38. Dreptul de a fi ales în Parlamentul European 23
Articolul 39. Libertatea întrunirilor 23
Articolul 40. Dreptul de asociere 23
Articolul 41. Munca şi protecţia socială a muncii 24
Articolul 42. Interzicerea muncii forţate 25
Articolul 43. Dreptul la grevă 25
Articolul 44. Dreptul de proprietate privată 25
Articolul 45. Libertatea economică 26
Articolul 46. Dreptul la moştenire 27
Articolul 47. Nivelul de trai 27
Articolul 48. Familia 27
Articolul 49. Protecţia copiilor şi a tinerilor 28
Articolul 50. Protecţia persoanelor cu handicap 28
Articolul 51. Dreptul de petiţionare 29
Articolul 52. Dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică
29
Articolul 53. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi
30
Capitolul III. Îndatoririle fundamentale 30
Articolul 54. Fidelitatea faţă de ţară 30
Articolul 55. Apărarea ţării 30
Articolul 56. Contribuţii financiare 30
Articolul 57. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor 31
Capitolul IV. Avocatul Poporului 31
Articolul 58. Numirea şi rolul 31
5 • Tabla de materii
Articolul 59. Exercitarea atribuţiilor 31
Articolul 60. Raportul în faţa Parlamentului 32
Titlul III. Autorităţile publice 33
Capitolul I. Parlamentul 33
Secţiunea 1. Organizare şi funcţionare 33
Articolul 61. Rolul şi structura 33
Articolul 62. Alegerea Camerelor 33
Articolul 63. Durata mandatului 33
Articolul 64. Organizarea internă 34
Articolul 65. Şedinţele Camerelor 34
Articolul 66. Sesiuni 35
Articolul 67. Actele juridice şi cvorumul legal 35
Articolul 68. Caracterul public al şedinţelor 35
Secţiunea a 2-a. Statutul deputaţilor şi al senatorilor 35
Articolul 69. Mandatul reprezentativ 35
Articolul 70. Mandatul deputaţilor şi al senatorilor 36
Articolul 71. Incompatibilităţi 36
Articolul 72. Imunitatea parlamentară 36
Secţiunea a 3-a. Legiferarea 37
Articolul 73. Categorii de legi 37
Articolul 74. Iniţiativa legislativă 38
Articolul 75. Sesizarea Camerelor 38
Articolul 76. Adoptarea legilor şi a hotărârilor 39
Articolul 77. Promulgarea legii 39
Articolul 78. Intrarea în vigoare a legii 39
Articolul 79. Consiliul Legislativ 40
Capitolul II. Preşedintele României 40
Articolul 80. Rolul Preşedintelui 40
Articolul 81. Alegerea Preşedintelui 40
Articolul 82. Validarea mandatului şi depunerea jurământului 41
Articolul 83. Durata mandatului 41
Articolul 84. Incompatibilităţi şi imunităţi 41
Articolul 85. Numirea Guvernului 41
Articolul 86. Consultarea Guvernului 42
Tabla de materii • 6
Articolul 87. Participarea la şedinţele Guvernului 42
Articolul 88. Mesaje 42
Articolul 89. Dizolvarea Parlamentului 42
Articolul 90. Referendumul 42
Articolul 91. Atribuţii în domeniul politicii externe 42
Articolul 92. Atribuţii în domeniul apărării 43
Articolul 93. Măsuri excepţionale 43
Articolul 94. Alte atribuţii 44
Articolul 95. Suspendarea din funcţie 44
Articolul 96. Punerea sub acuzare 44
Articolul 97. Vacanţa funcţiei 45
Articolul 98. Interimatul funcţiei 45
Articolul 99. Răspunderea preşedintelui interimar 45
Articolul 100. Actele Preşedintelui 45
Articolul 101. Indemnizaţia şi celelalte drepturi 46
Capitolul III. Guvernul 46
Articolul 102. Rolul şi structura 46
Articolul 103. Învestitura 46
Articolul 104. Jurământul de credinţă 46
Articolul 105. Incompatibilităţi 47
Articolul 106. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului 47
Articolul 107. Primul-ministru 47
Articolul 108. Actele Guvernului 48
Articolul 109. Răspunderea membrilor Guvernului 48
Articolul 110. Încetarea mandatului 48
Capitolul IV. Raporturile Parlamentului cu Guvernul 49
Articolul 111. Informarea Parlamentului 49
Articolul 112. Întrebări, interpelări şi moţiuni simple 49
Articolul 113. Moţiunea de cenzură 49
Articolul 114. Angajarea răspunderii Guvernului 50
Articolul 115. Delegarea legislativă 50
Capitolul V. Administraţia publică 51
Secţiunea 1. Administraţia publică centrală de specialitate 51
Articolul 116. Structura 51
Articolul 117. Înfiinţarea 51
7 • Tabla de materii
Articolul 118. Forţele armate 52
Articolul 119. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării 52
Secţiunea a 2-a. Administraţia publică locală 53
Articolul 120. Principii de bază 53
Articolul 121. Autorităţi comunale şi orăşeneşti 53
Articolul 122. Consiliul judeţean 53
Articolul 123. Prefectul 54
Capitolul VI. Autoritatea judecătorească 54
Secţiunea 1. Instanţele judecătoreşti 54
Articolul 124. Înfăptuirea justiţiei 54
Articolul 125. Statutul judecătorilor 54
Articolul 126. Instanţele judecătoreşti 55
Articolul 127. Caracterul public al dezbaterilor 55
Articolul 128. Folosirea limbii materne şi a interpretului
în justiţie
56
Articolul 129. Folosirea căilor de atac 56
Articolul 130. Poliţia instanţelor 56
Secţiunea a 2-a. Ministerul Public 56
Articolul 131. Rolul Ministerului Public 56
Articolul 132. Statutul procurorilor 57
Secţiunea a 3-a. Consiliul Superior al Magistraturii 57
Articolul 133. Rolul şi structura 57
Articolul 134. Atribuţii 58
Titlul IV. Economia şi finanţele publice 59
Articolul 135. Economia 59
Articolul 136. Proprietatea 59
Articolul 137. Sistemul financiar 60
Articolul 138. Bugetul public naţional 60
Articolul 139. Impozite, taxe şi alte contribuţii 60
Articolul 140. Curtea de Conturi 61
Articolul 141. Consiliul Economic şi Social 62
Titlul V. Curtea Constituţională 63
Articolul 142. Structura 63
Articolul 143. Condiţii pentru numire 63
Articolul 144. Incompatibilităţi 63
Tabla de materii • 8
Articolul 145. Independenţa şi inamovibilitatea 63
Articolul 146. Atribuţii 63
Articolul 147. Deciziile Curţii Constituţionale 64
Titlul VI. Integrarea euroatlantică 66
Articolul 148. Integrarea în Uniunea Europeană 66
Articolul 149. Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord 67
Titlul VII. Revizuirea Constituţiei 68
Articolul 150. Iniţiativa revizuirii 68
Articolul 151. Procedura de revizuire 68
Articolul 152. Limitele revizuirii 68
Titlul VIII. Dispoziţii finale şi tranzitorii 70
Articolul 153. Intrarea în vigoare 70
Articolul 154. Conflictul temporal de legi 70
Articolul 155. Dispoziţii tranzitorii 70
Articolul 156. Republicarea Constituţiei 71



9 • I. Principii generale
Titlul I. Principii generale
Articolul 1. Statul român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar
şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care
demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare
a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului
puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul
democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi
a legilor este obligatorie.
Articolul 2. Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o
exercită
prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri
libere,
periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea
în nume propriu.
Articolul 3. Teritoriul
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea
principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului
internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune,
oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate
municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate
populaţii străine.
Notă. A se vedea şi: √ O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a
României (M. Of. nr. 352 din 30 iunie 2001); √ Legea nr. 17/1990 privind
I. Principii generale • 10
regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei
contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată (M. Of.
nr. 765 din 21 octombrie 2002).
Articolul 4. Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea
cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor
săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică,
de limbă, de religie,
de sex, de opinie, de apartenenţă politică,
de
avere sau de origine socială.
Notă. A se vedea şi: √ O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, republicată (M. Of. nr. 99 din 8 februarie
2007); √ Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi, republicată (M. Of. nr. 150 din 1 martie 2007).
Articolul 5. Cetăţenia
(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde
în condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a
dobândit-o prin naştere.
Notă. A se vedea şi Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, republicată
(M. Of. nr. 576 din 13 august 2010).
Articolul 6. Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând
minorităţilor
naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la
exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea,
dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de
egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
Notă. A se vedea şi: √ Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor
naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată prin Legea
nr. 33/1995 (M. Of. nr. 82 din 4 mai 1995); √ Carta europeană a limbilor
regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992,
ratificată prin Legea nr. 282/2007 (M. Of. nr. 752 din 6 noiembrie 2007);
√ Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială, adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea generală
Art. 4-6
11 • I. Principii generale
a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965, intrată
în vigoare la 4 ianuarie 1969, la care România a aderat prin Decretul
nr. 345/1970 (B. Of. nr. 92 din 28 iulie 1970).
Articolul 7. Românii din străinătate
Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor
ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii
lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea
legislaţiei
statului ai cărui cetăţeni sunt.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat
românilor de pretutindeni, republicată (M. Of. nr. 261 din 22 aprilie 2009);
√ Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în
străinătate, republicată (M. Of. nr. 291 din 5 mai 2009).
Articolul 8. Pluralismul şi partidele politice
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o
garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea
în condiţiile
legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea
voinţei politice a cetăţenilor,
respectând suveranitatea naţională,
integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, republicată
(M. Of. nr. 550 din 6 august 2012); √ Legea nr. 334/2006 privind finanţarea
activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată (M. Of.
nr. 510 din 22 iulie 2010).
Articolul 9. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie
şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii.
Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor
profesionale,
economice şi sociale ale membrilor lor.
Notă. A se vedea şi Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată
(M. Of. nr. 625 din 31 august 2012).
Articolul 10. Relaţii internaţionale
România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi,
în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile
şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Art. 7-10
I. Principii generale • 12
Articolul 11. Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bunăcredinţă
obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină
parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate
avea loc numai după revizuirea Constituţiei.
Notă. A se vedea şi Legea nr. 590/2003 privind tratatele (M. Of. nr. 23 din
12 ianuarie 2004).
Articolul 12. Simboluri naţionale
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical,
în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te române”.
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul
statului (M. Of. nr. 236 din 24 septembrie 1992); √ Legea nr. 75/1994 privind
arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea
sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice
(M. Of. nr. 237 din 26 august 1994); √ H.G. nr. 687/1993 privind folosirea şi
expunerea stemei României (M. Of. nr. 295 din 17 decembrie 1993).
Articolul 13. Limba oficială
În România, limba oficială este limba română.
Articolul 14. Capitala
Capitala României este municipiul Bucureşti.
Art. 11-14
13 • II. Drepturile, libertăţile, îndatoririle fundamentale
Titlul II. Drepturile, libertăţile
şi îndatoririle fundamentale
Capitolul I. Dispoziţii comune
Articolul 15. Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate
prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale
sau contravenţionale mai favorabile.
Notă. A se vedea şi: √ Codul civil – Legea nr. 287/2009, republicată, art. 6
(M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011); √ Codul penal, art. 10-16; √ Convenţia
europeană a drepturilor omului, art. 7; √ Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, art. 49.
Articolul 16. Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi
ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română
şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse
între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană,
cetăţenii Uniunii
care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul
de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Notă. A se vedea şi: √ O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, republicată (M. Of. nr. 99 din 8 februarie
2007); √ Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi, republicată (M. Of. nr. 150 din 1 martie 2007);
√ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 14; √ Protocolul nr. 12
adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului; √ Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, art. 20-21.
Articolul 17. Cetăţenii români în străinătate
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului
român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora
ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
Art. 8-9
II. Drepturile, libertăţile, îndatoririle fundamentale • 14
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor
de pretutindeni, republicată (M. Of. nr. 261 din 22 aprilie 2009); √ Legea
nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate,
republicată (M. Of. nr. 291 din 5 mai 2009).
Articolul 18. Cetăţenii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se
bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată
de Constituţie
şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii,
cu respectarea
tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care
România este parte.
Notă. A se vedea şi: √ O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, republicată (M. Of. nr. 421 din 5 iunie 2008); √ Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România (M. Of. nr. 428 din 18 mai 2006);
√ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 16; √ Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, art. 18.
Articolul 19. Extrădarea şi expulzarea
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din
România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii
români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care
România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei
convenţii
internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, republicată (M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011);
√ Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului,
art. 3-4; √ Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor
omului, art. 1; √ Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 19.
Articolul 20. Tratatele internaţionale privind drepturile
omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile
cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la
care România este parte.
Art. 18-20
15 • II. Drepturile, libertăţile, îndatoririle fundamentale
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi
legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului
în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai
favorabile.
Notă. A se vedea şi: √ Declaraţia universală a drepturilor omului (semnată
de către România la 14 decembrie 1955); √ Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocoalele sale
adiţionale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 (M. Of. nr. 135
din 31 mai 1994); √ Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
(J.O. nr. C 303 din 14 decembrie 2007); √ Pactul internaţional cu privire la
drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul
nr. 212/1974 (B. Of. nr. 146 din 20 noiembrie 1974); √ Pactul internaţional
cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul
nr. 212/1974 (B. Of. nr. 146 din 20 noiembrie 1974).
Articolul 21. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor,
a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, art. 6-7 (M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005); √ Legea
nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1 (M. Of. nr. 1154 din
7 decembrie 2004); √ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6;
√ Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47.
Capitolul II. Drepturile şi libertăţile
fundamentale
Articolul 22. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi
psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă
sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Art. 21-22
II. Drepturile, libertăţile, îndatoririle fundamentale • 16
Notă. A se vedea şi: √ Codul de procedură penală, art. 51; √ Convenţia
europeană a drepturilor omului, art. 2 şi art. 3; √ Protocolul nr. 6 adiţional la
Convenţia europeană a drepturilor omului; √ Protocolul nr. 13 adiţional la
Convenţia europeană a drepturilor omului; √ Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene, art. 2-4.
Articolul 23. Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane
sunt permise
numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în
cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate
dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel
mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii,
să verifice
periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi
temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea
în libertate a inculpatului,
dacă temeiurile care au determinat
arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu
există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt
supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă,
în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar
învinuirea,
în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă
numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie,
dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte
situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea
sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de
condamnare,
persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în
condiţiile şi în temeiul legii.
Art. 23
17 • II. Drepturile, libertăţile, îndatoririle fundamentale Art. 24-26
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de
natură penală.
Notă. A se vedea şi: √ Codul de procedură penală, art. 5, art. 52, art. 100-
106, 136-16010; √ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 5-7; √ Protocolul
nr. 4 la Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 1; √ Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6, art. 48 şi art. 49 alin. (1).
Articolul 24. Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de
un avocat, ales sau numit din oficiu.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, art. 15 (M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005); √ Codul
de procedură penală, art. 6, art. 171-174; √ O.U.G. nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă (M. Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008);
√ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6 parag. 3; √ Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (2).
Articolul 25. Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este
garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul
sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum
şi de a reveni în ţară.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a
cetăţenilor români în străinătate (M. Of. nr. 682 din 29 iulie 2005); √ O.U.G.
nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor
statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European
şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată (M. Of. nr. 774 din
2 noiembrie 2011); √ Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia europeană
a drepturilor omului, art. 2; √ Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, art. 45.
Articolul 26. Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială
şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă
nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele
moravuri.
II. Drepturile, libertăţile, îndatoririle fundamentale • 18
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor
cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date (M. Of. nr. 790 din 12 decembrie 2001); √ Legea nr. 506/2004
privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în
sectorul comunicaţiilor electronice (M. Of. nr. 1101 din 25 noiembrie 2004);
√ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 8; √ Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, art. 7-8.
Articolul 27. Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate
pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane
fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege
pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri
judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau
bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în
condiţiile
şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul
infracţiunilor
flagrante.
Notă. A se vedea şi: √ Codul penal, art. 192; √ Codul de procedură penală,
art. 100-106; √ Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 8; √ Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7.
Articolul 28. Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al
convorbirilor
telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare
este inviolabil.
Notă. A se vedea şi: √ Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor
cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date (M. Of. nr. 790 din 12 decembrie 2001); √ Legea nr. 506/2004
privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private
în sectorul comunicaţiilor electronice (M. Of. nr. 1101 din 25

RECENZII