Coranul

Coranul

Editia actualizeaza una dintre cele mai bune traduceri din limba araba a Coranului, cea facuta de dr Silvestru Octavian Isopescul, aparuta initial in 1912 la Cernauti.

Înainte de toate, voiesc să fac cunoscut onoratului cititor în ce fel am purces la alcătuirea scrierii mele de faţă. Ca manuscris la traducere mi-a servit ediţia lui C. Fluegel. Am avut înaintea mea şi trei traduceri germane, şi anume cele făcute de Boysen, Ullmann şi Henning. Traducerea lui Boysen este o parafrază foarte îndepărtată de originalul arabic, totuşi reproduce bine cuprinsul acestuia şi de aceea adeseori este de folos drept comentariu.

Ullmann stă acum mai aproape de original, totuşi încă este parafrastic, pe când cel mai aproape de original stă Henning a cărui traducere este cea mai de folos, deşi suferă unele scăderi cauzate prin nebăgarea de seamă a autorului. Cea mai mare silinţă mi-am dat-o să mă apropii cât se poate de mult de originalul arabic. Am pus preţ mare pe o reproducere cât se poate de exactă a textului arăbesc şi nu m-am sfiit să imit după putinţă şi dicţiunea arabică, atât cât o permite firea limbii româneşti. Aşa stă traducerea mea încă mai aproape de original decât traducerea lui Henning, mai cu seamă că am evitat toate greşelile acestuia. Aici trebuie să accentuez că această traducere este cu totul a mea şi numai a mea. Dacă n-am luat în considerare rima originalului, aceasta nu mi-o va lua nimeni în nume de rău, mai cu seamă cunoscătorul în cauză, care ştie că pe zeci de pagini versurile se încheie tot cu aceeaşi rimă, ceea ce în limba românească ar fi cu totul imposibil. Acestea le-am luat în parte de la Boysen, în parte de la Ullmann, sau de la Henning, sau de Noldeke (vezi mai jos), sau le-am alcătuit eu însumi, sau le-am scris din memorie de pe aiurea, fără să-mi pot aduce aminte de unde le-am luat. Cu privire la introducere am observat că nu fac nici o pretenţie la originalitate.

Introducerea mea este de fapt ceva cu totul secundar şi are drept scop să-l lămurească pe cititor cu privire la unele împrejurări, fără cunoştinţa cărora Coranul în cea mai mare parte ar rămâne cu totul neînţeles. Capitolelel I, II şi IV din introducere le-am tradus aproape verbal după introducerea lui Henning. Mi-au plăcut acolo foarte multe, căci se dau în formă concisă aproape tot ce trebuie să se ştie cu privire la istoria arabilor înainte de Mahomed, la istoria lui şi la învăţăturile fundamentale ale Islamului. Capitolul III la Henning, care ar vrea să conţină o istorie a Coranului, mi-a părut mult prea slab şi lacunar, de aceea nu l-am putut întrebuinţa. Am făcut deci un extras din renumita istorie a Coranului de Noldeke, cea premiată de „Academie des Inscriptions” din Paris. Acest op (XXII - 258 pagini) este până în ziua de astăzi lucrarea cea mai exactă şi mai valoroasă cu privire la Coran, cum o mărturiseşte însăşi Henning. De aceea cred că nu am greşit dacă am dat un sumar din ea în capitolul III al introducerii mele. În genere, trebuie să observ că sub referinţele în care mă aflu nici nu mi-ar fi fost posibil să scot la iveală o introducere a Coranului, care să poată face pretenţie la originalitate. În acest scop mi-ar fi trebuit să cercetez zeci de ani întreaga literatură arabă, mai cu seamă aceea care nu a putut fi examinată de Noldeke. Şi cât de imensă este această literatură, o ştie fiecare cunoscător al orientului.

Deci, mulţumească-se onoratul cititor cu ceea ce am putut să-i ofer din slabele mele puteri şi să mă ierte dacă va afla cumva scăderi în lucrarea mea. Omul este ne deplin şi de aceea nici nu poate produce ceva deplin. Dorinţa mea este ca scrierea de faţă să dea impuls la o studiere mai temeinică a Orientului din partea clerului nostru şi ca acesta să cunoască mai cu temei mohamedanismul, care a adus atâta daună bisericii noastre.

Să dea Dumnezeu!

Mănăstirea Dragomirna, în ziua celui întru Sfinţi părintelui nostru Silvantru, papa Romei 1910.

Autorul

Limba: romana

Nr.pagini: 430

Dimensiuni:

An aparitie: 2009

RECENZII