Cum iti schimba Proust viata

Cum iti schimba Proust viata - Alain de Botton


...Proust s-a născut într-o familie în care arta de a-i face pe oameni să se simtă mai bine era luată foarte în serios. Tatăl lui era medic, un tip imens, bărbos, cu o fizionomie tipică de secol XIX, ale cărui aer autoritar şi privire hotărâtă te-ar fi putut face instantaneu să te simţi ultimul pămpălău.

Exuda superioritatea morală caracteristică profesiei medicale, o tagmă a cărei valoare pentru societate este indubitabilă pentru oricine a suferit din pricina unei tuse nesuferite sau a unui apendice perforat şi care le poate provoca un sentiment stânjenitor de inutilitate celor cu vocaţii mai puţin meritorii în accepţiunea generală.

Dr, Adrien Proust avusese o tinereţe modestă ca fiu al unui băcan de provincie specializat în manufacturarea de lumânări din ceară pentru locuinţă şi pentru biserică.

După studii medicale strălucite care au culminat cu o teză despre Diferitele tipuri de înmuiere a creierului, Dr. Proust s-a dedicat îmbunătăţirii standardelor de igienă publică.

Era cu precădere preocupat de împiedicarea răspândirii holerei şi a ciumei bubonice şi călătorise mult în afara Franţei, consiliind guverne străine pe tema bolilor infecţioase. A fost răsplătit cum se cuvine pentru eforturile sale, devenind Chevalier de la Légion d’Honneur şi profesor de igienă la Facultatea de Medicină din Paris.

Primarul oraşului Toulon, cândva expus la epidemii de holeră, i-a oferit cheile localităţii şi un spital pentru bolnavii aflaţi In carantină din Marsilia a primit numele lui.

In momentul morţii sale în 1903, Adrien Proust era un medic de talie internaţională care aproape că putea fi crezut atunci când îşi rezuma existenţa cu panseul „Am fost fericit toată viaţa mea“.

Nu e de mirare că Marcel trebuie să se fi simţit cumva nedemn prin comparaţie cu tatăl său şi că se temea că el reprezentase blestemul acestei vieţi fericite. Nu nutrise niciodată nicio aspiraţie profesională dintre cele care constituiau un standard de normalitate într-un cămin burghez de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Nu-l interesa decât literatura, cu toate că cea mai mare parte a tinereţii nu a părut nici prea dornic, nici capabil să scrie. Pentru că era un fiu cuviincios, la început a încercat să facă ceva pe placul părinţilor lui.

S-a gândit să se angajeze la Ministerul Afacerilor Externe, să se Iacă avocat, agent de bursă sau asistent la Luvru. Insă căutarea unei profesii s-a dovedit anevoioasă.

Cele două săptămâni de experienţă de lucru pe lângă un avocat l-au îngrozit [ jn momentele mele cele mai disperate nu mi-am închipuit vreodată ceva mai îngrozitor decât un cabinet de avocatură"] iar ideea de a deveni diplomat a fost exclusă în momentul în care şi-a dat seama că implica strămutarea din Paris şi de lângă iubia lui mamă.

„Ce a mai rămas, dat fiind că m-am hotărât să nu mă fac nici avocat, nici doctor,nici preot...?'' se întreba un Proust tot mai disperat la douăzeci şi doi de ani.

Poate că se putea face bibliotecar. Şi-a depus candidatura şi a fost selectat pentru un post neplătit la Biblioteca Mazarme. Ar fi putut fi acesta răspunsul, însă Proust a găsit că locul era prea plin de praf pentru plămânii lui şi a cerut un şir nesfârşit de concedii medicale dintre care pe unele şi le-a petrecut In pat, pe altele In vacanţă, dar puţine scriind ia un birou.

Ducea o viaţă aparent minunată, organizând petreceri, ieşind ia ceai şi cheltuind In neştire. Ne putem închipui supărarea tatălui său, un tip pragmatic care nu acordase cine ştie ce interes artelor (deşi o dată fusese înrolat in corpul medical de la Opera Comique şi vrăjise o soprană americană care i-a trimis o fotografie cu ea deghizată în bărbat cu pantaloni cu volane până la genunchi).

După ce a lipsit in mod repetat de la muncă, făcându-şi apariţia cel mult o zi pe an sau chiar mai rar, până şi angajatorii neobişnuit de indulgenţi de la bibliotecă şi-au pierdut...


CUPRINS:

I. Cum să iubeşti viaţa azi

II. Cum să citeşti de plăcere

III. Cum să nu te grăbeşti

IV. Cum să suferi eficient

V. Cum să-ţi exprimi trăirile

VI. Cum să fii un prieten bun

VII. Cum să deschizi ochii

VIII. Cum să fii fericit în dragoste

IX. Cum să laşi deoparte cărţile

Limba:Romana
Pagini: 320
Dimensiuni: 15X21
Data aparitiei:2015

RECENZII