Cum se construieste o minte

fiind unul dintre cei mai eminenţi pionieri ai Inteligenţei Artificiale, Ray Kurzweil a creat o nouă carte care ne explică adevărata natură a inteligenţei, atât a celei biologice, cât şi a celei non biologice.

Cartea descrie creierul uman ca fiind o maşină capabilă să înţeleagă concepte ierarhice mergând de la forma unui scaun, până la natura umorului. lntuiţiile lui deosebit de importante scot în evidenţă rolul-cheie al învăţării, atât pentru creierul uman, cât şi în domeniul Iteligenţei Artificiale.”
Raj Reddy,director fondator al Institutului de Robotică al Universităţii Carnegie Mellon; laureat al Premiului Turing, decernat de Asociaţia pentru Maşini de Computaţie


„Rareori se întâmplă să găseşti o carte care să îţi pună la dispoziţie un conţinut unic şi. atât de încărcat de inspiraţie în fiecare pagină. Cum se construieşte o minte realizează însă mult mai mult de-atât. Ray are un asemenea stil de a aborda provocări aparent copleşitoare cu raţionamente atât de solide, încât în cele din urmă îl convinge pe cititor că omului îi este perfect posibil să creeze inteligenţă non biologică, o inteligenţă care să o depăşească cu mult pe cea umană. Este o carte vizionară, dar în acelaşi timp accesibilă şi acaparatoare.”
Rafael Reif, preşedintele MIT


„Dacă te-ai întrebat vreodată cum îţi funcţionează mintea, citeşte această carte. Intuiţiile lui Kurzweil dezvăluie secrete-cheie care stau la baza gândirii omului şi a capacităţii noastre de a o re-crea. Este o carte elocventă şi provocatoare pentru minte.”
Dean Kamen, fizician; inventator al primei pompe de insulină la purtător, denumită Aparat de dializă Home Choice şi a sistemului de mobilitate IBOT.


Ray Kurzweil este unul dintre cei mai mari inventatori, gânditori şi futurişti ai lumii, cu un palmares de treizeci de ani de predicţii exacte. Numit geniul neliniştit” (The Wall Street Journal) şi „maşina inteligentă supremă” (Forbes), Kurzweil a fost ales în topul antreprenorilor de publicaţia Inc., care l-a descris ca fiind „moştenitorul de drept al lui Thomas Edison”.


Fragmente din carte:


O metaforă din geologie


...la începutul secolului al nouăsprezecelea, geologii au meditat la o întrebare fundamentală. Peşterile şi canioanele de felul Marelui Canion din Statele Unite şi al Defileului Vikos din Grecia (recunoscut ca fiind cel mai adânc canion din lume) există În toate colţurile lumii. Cum au ajuns acolo aceste formaţiuni maiestuoase?

Invariabil, a existat un curs de apă care a părut să profite de oportunitatea de a curge prin aceste structuri naturale, dar, anterior mijlocului de secol nouăsprezece, păruse absurd ca aceste cursuri de apă blânde să fi fost creatoarele unor văi şi promontorii atât de mari. Însă geologul britanic Charles Lyell (1797-1875) a avansat ipoteza că într-adevăr deplasarea apei a fost aceea care a sculptat aceste modificări geologice majore, de-a lungul unor perioade îndelungate, în esenţă grăunte cu grăunte. Ideea lui Lyell a fost iniţial întâmpinată cu ridiculizări, dar, în decurs de două decenii, teza a căpătat susţinere generală.

Un om care urmărea cu atenţie răspunsul comunităţii ştiinţifice la teza radicală a lui Lyell a fost naturalistul englez Charles Darwin (1809-1882). Să ne gândim la situaţia biologiei în jurul anului 1850. Domeniul era extraordinar de stufos, se confrunta cu nenumărate specii de animale şi plante, oricare dintre ele prezentând o mare complexitate. Majoritatea oamenilor de ştiinţă s-au opus oricărei Încercări de a veni cu o teorie unificatoare a uluitoarei varietăţi a Naturii. Această diversitate slujea drept testament pentru glorificarea creaţiei lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de inteligenţa oamenilor de ştiinţă capabili să o stăpânească.

Darwin a abordat problema conceperii unei teorii generale a speciilor făcând analogie cu teza lui Lyell pentru explicarea modificărilor graduale ale caracteristicilor speciilor pe parcursul mai multor generaţii. El a combinat această idee cu propriile sale experimente mintale şi cu observaţiile de pe parcursul celebrei lui lucrări Călătoria corabiei Beagle. Darwin a demonstrat că, de-a lungul fiecărei generaţii, indivizii care pot supravieţui cel mai bine în nişa lor ecologică ar fi şi cei care ar crea următoarea generaţie.

În data de 22 noiembrie 1859, cartea lui Darwin Originea speciilor a fost pusă în vânzare. În ea, autorul îşi exprima clar datoria faţă de Lyell:

Sunt perfect conştient că această doctrină a selecţiei naturale, exemplificată în anterioarele posturi imaginare, este expusă aceloraşi obiecţii care au fost emise la început şi împotriva nobilelor perspective ale lui Sir Charles Lyell cu privire la „modificările moderne ale Pământului, ilustrate de geologie”; dar acum rareori mai auzim că acţiunea valurilor de pe coaste mai este considerată o cauză superficială şi nesemnificativă atunci când e aplicată excavării unor văi gigantice sau formării celor mai lungi linii de promontorii din interiorul uscatului.

Selecţia naturală nu poate să intervină decât prin acumularea şi păstrarea unor modificări infinit de mărunte, fiecare dintre ele profitabilă pentru fiinţa actuală; şi, la fel cum geolog ia modernă aproape că a alungat concepţii cum ar fi excavarea unei mari văi de un singur val de proporţii diluviene, tot aşa selecţia naturală, dacă este un principiu adevărat, va elimina credinţa în crearea permanentă de noi fiinţe organice sau în orice mari şi bruşte modificări ale structurii lor.

Limba: Romana
Nr.pagini: 302
Dimensiuni: 13x21
An aparitie: 2013

RECENZII