Cunoasterea lui Dumnezeu in traditia rasariteana

Ca in jocul „de-a baba oarba", Dumnezeu se ascunde, aceasta este insasi conditia existenţei Lui, insa putini sunt aceia dispusi sa-si acopere ochii, in mod aparent gratuit, si, facandu-se copii, sa inceapa joaca.

Cunoasterea lui Dumnezeu in traditia rasariteana poate fi sintetizata asa: o bucurie a redescoperirii marilor taine.

……………………

Biblia începe prin bucuria divină: „şi a privit Dumnezeu toate câte a facut şi, iată, erau bune foarte."

Evanghelia începe prin Buna-Vestire: „Bucură-te, cea plină de dar."

În Răsărit, de ziua Bunei-Vestiri, toată lumea cumpără o colivie cu păsări captive şi le eliberează, ca să asocieze bucuriei oamenilor şi o bucurie cosmică, „ca orice făptură care are viaţă să dea slavă lui Dumnezeu".

Îngerul le spune păstorilor: „Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare", iar Hristos afirmă: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină."

Dumnezeu îi daruieşte omului din bucuria Sa şi aceasta este o bucurie fără măsură, bucurie peste bucurie. Paul Evdokimov


Fragment din carte:


…la sfarsitul secolului al V-lea, evenimentele politice separa Apusul de Rasarit. Prin forta imprejurarilor, Roma si Bizantul se gasesc in fata unor situatii diferite.

Se formeaza traditii locale, iar cucetarea teologica se situeaza in climate eterogene din punct de vedere social, intelectual si spiritual.

Dar, oricum si in toate cazurile, putem afirma ca fiecare traditie, in specificul sau, prezinta totdeauna o anumita individualizare a Revelatiei unice, urmandu-si geniul propriu.

Dupa cum spune istoricul Bardy in studiul sau Sensul unitatii, ''Rasaritul, mai mistic, se afla in intregime in contemplarea tainelor lui Dumnezeu si in cugetarea cu privire la indumnezeire;

Apusul, mai moralizator, se ocupa de modul in care omul va raspunde in fata lui Dumnezeu''.

Apusul cugeta mai ales cu privire la har si libertate, cu privire la pacatul originar si predestinare.

Astfel, teologia si mai ales antropologia Sfantului Augustin, mai tarziu soterilogia lui Anselm de Canterbury, gnoseologia lui Toma D'Aqiuno sunt deja foarte diferite fata de teologia Sfantului Atanasie cel Mare, a marilor caradocieni, a Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschinul, a Sfantului Grigorie Palamas.

La inceput, aceste diferente nu reprezentau decat aspecte complementare ale aceleiasi bogatii, atunci cand casa lui Dumnezeu, Biserica, era una.

Intr-un anumit moment, dragostea pentru unitate si chiar dorinta de a fi una au incetat de ambele parti: actualmente Rasaritul si Apusul se cauta, ba chiar mai mult, cauta impreuna unitatea altadata foarte reala si atat de tragic pierduta de-a lungul istoriei.

-----------------------------

Limba: Romana
Nr.pagini: 200
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII