De vei lua aminte la greșeli

Acesta este pretextul structurii cărții lui Andrea Bajani – jurnalul unui băiat devenit bărbat în lipsa mamei mai interesată de carieră, decât de familie; povestea unui copil care pare că nu mai crește – nu pentru că se vrea a fi un Peter Pan, ci pentru că se raportează tot timpul la mamă, (de)scriindu-i viața lor – și care-ți arată lumea adulților prin ochi  mediatori-înțelegători inocenți.

O poveste despre copiii lăsați acasă care își contabilizează trecerea zilelor după telefoanele pe care le primesc duminică seara de la părinții plecați la muncă departe; copiii care-și așteaptă părinții să se-ntoarcă în țara cu jocuri dulci amare:  “Când tu plecai eu îți lăsam bilețele pe noptieră. Nu știam când o să te întorci, iar dacă ai fi sosit când eu nu eram acasă voiam să găsești un semn de salut de la mine. Intram pîș-pîș în camera ta, când nu mă vedea tata, și îți lăsam biletul. Îl băgam sub deșteptător, căci amândoi știam că acolo, dedesubt, era locul nostru secret. Îți scriam Bună mama, sau altceva ce se-ntâmplase și nu voiam să-ți spun prin telefon. Odată, de exemplu, când a fugit câinele vecinilor, ți-am scris un bilet și l-am băgat sub deșteptător. Ți-am scris Bine ai venit, mama, sunt foarte bucuros că te-ai întors acasă. Acum trei zile a fugit câinele vecinilor, toată lumea se agita. Pe urmă mă întorceam acasă și  tu nu veniseși. Dimineața următoare luam altă hârtie și schimbam numărul zilelor de când fugise câinele vecinilor. (…) Când te-ai întors cu adevărat ajunsesem la șaptezeci și șase de zile, numerele erau tăiate cu o linie, iar cele corecte erau scrise deasupra. Și câinele vecinilor se întorsese acasă.”

O poveste despre singurătatea unei femei care  plătește prețul unei invenții care o face celebră în toată lumea, schimbându-și centrul de interes de pe familie pe afaceri; o femeie căreia, pentru că nu mai are amintiri comune cu fiul ei – nu-l vede cum crește, cum merge la școală, cum se îndrăgostește (dacă se îndrăgostește?) –, îi rămâne o singură formă de comunicare: cadourile. Și-i face cele mai surprinzătoare daruri; ca bucata de pământ pe care i-o cumpără în țara în care ea muncește.

O poveste despre singurătatea unui bărbat care ajunge tată din întâmplare și care se simte dator să se joace cu fiul care nu-i al lui, dar pe care trebuie să-l crească pentru că femeia pe care el o iubește îi e mamă și a plecat departe.

O poveste despre ce trebuie să mai spui când nu mai ai cui să povestești  toate cele pe care le-ai păstrat în tine.

Limba: romana

Nr.pagini: 160

Dimensiuni: 11x18

An aparitie: 2011

RECENZII