Destinul precar al ideilor literare

Adrian Tudurachi, Destinul precar al ideilor literare: Despre instabilitatea valorilor în poetica lui Mihail Dragomirescu (Editura Limes, 2006, 158 de pagini). S-a născut în 1974, la Cluj-Napoca. Absolvent al Facultăţii de Litere a ubb Cluj (1997). Masterat la Cluj cu disertaţia Poetica lui E. Lovinescu (1998) şi la Geneva (2002). Doctorat magna cum laude cu teza Poetica lui Mihail Dragomirescu, 2005. A colaborat la editarea volumului Dosoftei, Viaţa şi petrecerea sfinţilor (1996). Prezent în volumul colectiv Eminescu – poet naţional român, 2001 (coord. Ioana Bot). A îngrijit, alături de Ioana Bot, ediţia Ioana Em. Petrescu, Studii de literatură română şi comparată, 2005. Tot Ioana Bot semnează şi prefaţa, sobru entuziastă, a volumului de debut:

Pentru mulţi dintre viitorii ei cititori, cartea de faţă va fi o mare surpriză: pe care, cred de ceva vreme, orizontul românesc al istoriei ideilor o aşteaptă. Fermecătoare – fără a fi un eseu, discret-narativă – fără a fi câtuşi de puţin autoficţional-incertă, riguroasă – fără a fi aridă, documentată – fără a face paradă de erudiţie, purtând o pecete stilistică particulară – şi fiind totuşi doar volumul de debut al unui cercetător care publică prea rar pentru obişnuinţele vieţii noastre literare...

Fiecare rând al portretului e exact şi îşi găseşte acoperire în volum. Cartea e de citit atent şi de meditat asupra întrebărilor pe care deschide („De ce lui Lovinescu nu i-a reuşit un concept clar al sugestivităţii? Tot aşa, nici lui D. Caracostea nu i-a reuşit estemul, nici lui Mihail Dragomirescu – misticul. E o coincidenţă stranie care mă face să mă întreb cum se ajunge la obiectualitatea literaturii. Poate fi pusă în concept? Sau rămâne numai o experienţă personală şi netransmisibilă?“). Tânărul cercetător porneşte de la celebra polemică Gherea-Maiorescu –

Măsurată la scara polemicii, intervenţia lui Gherea e cel puţin tot atât de importantă cât intervenţia lui Maiorescu. Amândoi au izbutit să schimbe esenţial cursul dezbaterii. Şeful grupării junimiste a transformat un scandal din lumea teatrului – relativ banal – în-tr-o discuţie de principii estetice. La rândul său, criticul socialist a suspendat înfruntarea ideologică, deschizând perspectiva unui nou spaţiu de dezbatere. Ceea ce trebuie remarcat e că nici una dintre aceste intervenţii nu este o simplă replică lansată în cadrul dat, fix, al polemicii; Maiorescu mai întâi, Gherea apoi, au acţionat asupra cadrului însuşi, au schimbat regula jocului. Nu angajarea, îndrăzneala sau violenţa (adică trăsăturile unei simple ciocniri de opinii) definesc cele două intervenţii, ci strategia – proiecţia cadrului înfruntării şi alegerea reflectată a armelor. E aici, indiscutabil, o artă a războiului...

– şi, prin ea, analizează destinul de critic al lui Mihail Dragomirescu şi eşecul său: „Acelaşi mecanism care îl ajută pe Dragomirescu să îşi pună problema indeterminării capodoperei provoacă dedublarea expresiei şi confuzia ideilor [...] Ironic aproape, lui Mihail Dragomirescu i s-a dat acces la o realitate dificilă a textului literar, dar, în acelaşi timp, i s-a luat şansa de a o comunica“. O carte care invită la degustat idei într-o lume picotind în autosuficienţă.

Limba: romana

Nr.pagini: 128

Dimensiuni: 13x20

An aparitie: 2006

RECENZII