Devenirea Umana Sufletul Lumii si Spiritul Lumii

Cartea face parte din seria „Omul şi legătura sa cu Cosmosul” şi cuprinde 13 conferinţe ţinute de Rudolf Steiner la Stuttgart, Berna şi Dornach, în perioada 16 iunie – 17 iulie 1921.

În cadrul temei generale, care se referă la relaţia omului, ca entitate corporal-sufletească, cu ambianţa care îl înconjoară, cu lumea, autorul abordează probleme privind influenţa halucinaţiilor, fanteziei şi imaginaţiunii asupra corpului, sufletului şi spiritului; legitatea în cadrul lumii minerale, vegetale, animale şi umane, dar şi a lumii cosmice; viaţa între moarte şi o nouă naştere; maya şi existenţa; omul, ca sumă a corpului fizic, corpului eteric, corpului astral şi eului, şi Ierarhiile spirituale.

Din carte:

…omul este întru totul o fiinţă alcătuită din spirit, suflet şi corp. Dacă observăm omul aşa cum ni se prezintă între naştere, sau, să spunem, între concepţie şi moarte, îl avem înaintea noastră în corporalitatea sa.

Această corporalitate a omului este înţeleasă, cu ajutorul ştiinţei actuale, numai în foarte mică măsură. Această corporalitate este extrem de complicată. Ea devine din ce în ce mai mult o formaţiune minunată cu cât o urmărim până în detaliile ei. Dar răspunsul la întrebarea: Cum este înţeleasă această corporalitate?, trebuie să vină totuşi din altă parte, din acea cunoaştere pe care ne-o oferă ştiinţa spiritului când ne trimite la spirit.

Dar să punem laolaltă lucrurile care s-au spus în diferitele conferinţe din anii trecuţi şi veţi putea spune: Aşa cum avem în faţa noastră, în viaţa dintre naşterea şi moartea omului, corporalitatea sa, tot astfel avem în viaţa dintre moartea sa şi o nouă naştere spiritualitatea sa, spiritul său.

Şi, dacă examinăm, aşa cum am făcut-o în ciclul de conferinţe pe care l-am ţinut în primăvara anului 1914 la Viena, viaţa omului între moarte şi o nouă naştere, observăm în-acelaşi timp creşterea şi dezvoltarea spiritului uman, aşa cum observăm creşterea şi dezvoltarea corpului uman de la naştere până la moarte.

Intr-adevăr, aşa stau lucrurile când focalizăm copilul nou-născut şi când urmărim cum evoluează el din copilărie, cum devine tot mai matur, cum urmează degradarea, cum survine apoi moartea; noi urmărim cu simţurile noastre exterioare şi combinăm impresiile noastre exterioare cu raţiunea, urmărim corpul uman în devenirea sa.

Tot astfel, urmărim spiritul uman în devenirea sa atunci când observăm creşterea, maturizarea spiritului, când ajungem la ceea ce am numit în cartea mea Ştiinţa ocultă în rezumat ora miezului nopţii existenţei dintre moarte şi o nouă naştere, când vedem apoi noua sa apropiere de corpul fizic; noi observăm spiritul şi trebuie să vedem apoi relaţia acestui spirit, care ne întâmpină în forma sa primordială între moarte şi o nouă naştere, cu ceea ce reprezintă corpul său, în devenirea sa, aici în lumea fizică.

Limba:romana

Nr.pagini:216

Dimensiuni:13x20

An aparitie:2011

RECENZII