Copil fiind, am citit cu pasiune cartile lui Jules Verne. Unul dintre romanele sale, Doi ani de vacanta, scris in 1888, a avut chiar destinul unei lecturi multiple. Nu revolta impotriva scolii, ci aventura ca scoala mi s-a parut ca raspunde mai corect formarii mele. Atmosfera de grup in cautarea unui ideal, fraternitatea din interiorul comunitatii adolescentine sunt tentatiile pe care Jules Verne le-a plasat corect intre 8 si 15 ani… Adica, tocmai plaja de varsta a lectorilor sai de azi.
Cincisprezece adolescenti si preadolescenti sunt surprinsi de furtuna in timp ce dormeau in portul Auckland. Naufragiaza pe o insula pustie, precum in povestea lui Robinson. Doar ca sunt copii si sunt multi. Acest context este prilej pentru scriitor sa-si puna in valoare talentul de analist al formarii relatiilor de dragoste intre foarte tinerii eroi. In plus, enciclopedismul sfarsitului de secol, elogiul pozitivismului si patriotismul specific veacului al XIX-lea dau savoare povestii.