Dragoste si mandrie

Dragoste si mandrie - Lisa Kleypas


…n-aş fi crezut că se putea, însă a doua noapte pe care am petrecut-o cu Luca a fost şi mai grea decat prima. La a doua trezire îmi dispăruse deja strălucirea mulţumită pe care o căpătasem după masa copioasă, vinul bun şi conversaţia interesantă.

- Chiar că ştii cum să strici dispoziţia omului, Luca, i-am spus băieţelului, care, însă, n-a părut deloc afectat.

Am pierdut şirul scutecelor pe care le-am schimbat în acea noapte, dar mi s-a părut că n-am dormit mai mult de douăzeci de minute legat.

Cand a sunat alarma telefonului, la şapte şi jumătate, am ieşit cu greu afară din aşternut şi am mers împleticit spre baie, ca să mă spăl pe dinţi şi să fac un duş.

După cincisprezece minute sub apa fierbinte şi două căni de cafea veche din cafetiera în miniatură a camerei, m-am simţit puţin mai bine. Mi-am pus o pereche de pantaloni şi o bluză albastru deschis, cu maneci pînă ia cot, apoi m-am încălţat cu o pereche de sandale împletite din in.

M-am întrebat dacă să-mi usuc sau nu părul cu foehn-ui, temandu-mă că zgomotul o sâ-l trezească pe Luca, apoi am decis că n-are decît să plangă.

După ce mi-am aranjat coafura într-un bob delicat, am oprit uscătorul. Tăcere. Oare i se întîmplase ceva copilului? De ce nu scotea nici un sunet? M-am grăbit în dormitor ca să verific.

Luca stătea liniştit pe spate, cu pieptul mic ridicîn-du-se şi coborand şi cu obrajii trandafiriu-acuarelă. L-am atins, ca să mă asigur că se simţea bine. El a căscat şi a strîns mai mult pleoapele.

-Acum vrei să dormi, am spus ca pentru mine.

M-am aşezat lingă el, privindu-i pielea incredibil de fină, genele delicate, trăsăturile adormite. Sprancenele îi erau atat de subţiri şi de mătăsoase încat aproape că nu se vedeau. Semăna cu Tara. Vedeam asemănarea în forma nasului şi a gurii, deşi părul lui era castaniu închis. „La fel ca al lui Jack Travis”, am gandit mangaind firele subţiri.

M-am ridicat din pat şi m-am dus să scot telefonul de ia încărcat, apoi am sunat-o pe verişoara mea, Liza. A răspuns imediat.

-Alo?

- Sunt eu, Etla.

- Ce mai face băieţelul?

- Bine. Ai găsit-o pe Tara? Dacă nu...

- Am găsit-o, mi-a răspuns Liza triumfătoare.

Am făcut ochii mari.

—Poftim? Unde e? Ai vorbit cu ea?

Limba: romana
Nr. pagini: 352
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII