Dusmanca, Balul

Dusmanca, Balul - Irene Nemirovsky


...a doua zi, a treia zi, toată săptămâna, Charles, care uneori nu urca cincisprezece zile la rând cele câteva trepte până la apartamentul verilor lui, veni în mod regulat şi la prânz, şi la cină.

Se învârtea pe lângă Gabri cu o mutră întărâtată şi îngrijorată care o amuza din cale-afară. Fireşte, începea să creadă că poate Gabri e îndrăgostită de el de mult timp şi era măgulit, emoţionat şi fermecat.

Nici o remuşcare nu-l tulbura, nici o urmă de teamă, pentru că nu avea o idee precisă despre relaţiile sale viitoare cu Gabri. Era sigur că n-o va iubi niciodată.

Nu-şi dădea seama cât de dezarmat era în faţa acelei copile. „Biata micuţă!“, îşi zicea el cu o milă amestecată cu orgoliu, care îl mişca şi îl umplea de plăcere. „Oare iubindu-mă pe mine va afla pentru prima oară ce înseamnă să suferi din dragoste?“

Şi se apropia şi mai mult de ea, cu o simpatie afectuoasă, din care se năştea o emoţie stranie, difuză şi derutantă.

Atitudinea aceasta dură săptămâni la rând. Pentru Gabri, asta însemna plăceri multiple şi subtile. Să se joace de-a dragostea... Să ţină in mâini sforile acelei păpuşi mari şi s-o facă să danseze cum voia ea...

Era un joc feroce şi rafinat... îl cucerise pe Charles din calcul, din răzbunare, ca să umple de lacrimi ochii albaştri ai mamei sale, ochii aceia care - cel puţin aşa credea - nu plânseseră niciodată. Dar iată că scopul se evapora acum in faţa plăcerii pasionante a competiţiei.

Iar Charles se lăsa înşelat de ea ca un puştan. I se părea atât de candidă, de naivă, de copilăroasă! Fireşte, Francine observa felul nou de-a se purta al lui Gabri; dar era mai curând mulţumită decât supărată.

Charles venea acum foarte des pe la ea. Poate că, la vârsta pe care o avea, simţea nevoia unui cămin, a unui copil prin preajmă! Căci Francine o vedea pe Gabri prin aceeaşi lentilă deformată a mamelor care nu vor să îmbătrânească; pentru ea, Gabri nu se mai schimbase din ziua în care devenise adolescentă.

Nici măcar nu-i trecea prin minte că un bărbat ar fi putut să-i sărute fiica altfel decât cu tandreţea unui frate mai mare.

In tot acest timp, jocul continua. Charles, întărâtat, hărţuit, începea să se zbată împotriva unei dorinţe confuze, de ncmărturisit. Era stăpânit de aceeaşi tulburare ca la începutul pasiunii lui pentru Francine. Atunci, nimic nu stătuse in calea iubirii lui de nestăvilit, furioase ca o demenţă.

Asta o subjugase, o dăduse gata pe Francine, iar Gabri, care semăna cu mama ei mai mult decât işi închipuia, se simţea, la fel, ciudat de supusă şi de îmblânzită.

Acum se întâlneau ca din întâmplare pe scară, de îndată ce Gabri ieşea din casă. El se prefăcea mirat, o ducea in Bois de Boulogne, la cinema, ii făcea cadouri, fără să renunţe însă la tonul patern, vesel-protector....

Limba:Romana
Pagini: 199
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII