Ea si El. Biografia unei relatii

Preț: 30^,00 lei

Disponibilitate: în stoc - in stoc

adaugă în coș

Autor: Aurora Liiceanu

Editura: Polirom

Anul publicării: 2016

Pagini: 256

DESCRIERE

Ea si El. Biografia unei relatii

Aurora Liiceanu

... ea e o femeie trecuta de prima tinerete. El e un barbat care a lasat la rindul lui in spate anii tineretii, casatorit, cu copii. La prima vedere, nimic nu anunta dragostea plina de pasiune care ii va lega mai bine de zece ani. La capatul acestor ani insa El o paraseste pe Ea, pentru a se intoarce la sotia lui.

Aurora Liiceanu analizeaza relatia celor doi, incercind sa explice ce s-a intimplat cu fiecare. Daca Ea isi spune direct povestea, El este prezent doar prin scrisorile trimise – scrisori lungi, aproape pagini de jurnal –, care dezvaluie ce facea, ce simtea si ce gindea cind era singur sau cu Ea.

Din carte:

In vise, amănuntele atât de concrete... oare ce sens au?

Amândouă am uitat ce ne propuseserăm să vorbim, dar, amintindu-ne de versurile discutate, ne-am adus aminte şi că hotărâserăm să ne oprim mai mult la duplicitate, neputinţa de a decide ceva, ambiguitatea care naşte aşezarea în două lumi, minciună vinovată şi minciună inocentă.

In fond, El putea deveni un pretext de a lărgi contextul conversaţiilor noastre şi de a ieşi din situaţia concretă a Ei.

l-am spus că am citit o anecdotă despre un mullah, cleric islamic, care trebuia, invitat fiind, să tină o predică. Când a ajuns în faţa celor care aveau să-l asculte, i-a întrebat dacă ştiau ce urma să le spună. Ei au răspuns că nu. El a fost ofensat: la ce bun să le vorbească, dacă ei sunt atât de neştiutori, de ignoranţi?

A doua zi el le-a pus aceeaşi întrebare şi unii au spus da, alţii au spus nu. De data aceasta mullahul le-a zis că cei care ştiau ce urma el să le spună puteau să le spună celorlalţi care spuseseră nu.

A treia zi a repetat întrebarea şi toţi au răspuns că ştiau ce urma să le spună. Atunci el le-a zis că nu are rost să-şi piardă timpul, din moment ce toţi ştiau deja ce urma să le spună. Şi a plecat.

Unde citisem eu această anecdotă, care fusese scrisă pentru a arăta că uneori nu ai ce spune cuiva, că uneori nu trebuie să ţi se ceară explicaţii, pentru că nu ai ce să spui?

M-a ascultat cu o privire pierdută în alte gânduri şi mi-am dat seama că nu era deloc atentă la anecdota pe care eu aş fi dorit s-o fac punct de plecare pentru orice, pentru multe cărări de gând.

Am privit-o nedumerită puţin şi am aşteptat să-mi spună ceva. Ghicisem că nu vroia să vorbim despre explicaţii sau, oricum, să nu începem cu asemenea porniri.

Mi-a spus sec şi sincer că visase ceva şi vroia să-mi povestească visul, întrebându-se de ce visase ce visase şi dacă acest vis nu-i va tulbura gândurile când era trează. Ca acum, când era cu mine.

Se făcea că era undeva, nu ştia foarte clar unde, fie la ea acasă, fie la prietenul Lui, pe care tocmai îl vizitase şi cu care vorbise mult despre El. Dar parcă mai degrabă era la ca acasă şi acolo era şi prietenul lui, sigur cu soţia lui.

Ce făceau? Simplu, trăncăneau, aşa cum se face de obicei când nu te vezi zilnic cu cineva. Săreau de la una la alta, de la o idee la alta şi, desigur, povesteau ce li se întâmplase de când nu se mai văzuseră...

Limba: romana

Nr.pagini: 256

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2016