In căutarea unui răspuns emoţional

Am simţit nevoia să parcurg din nou o carte pe care o citisem cu mulţi ani înainte: opera de căpătâi şi totodată memoriile psihologului Viktor Frankl, Omul în căutarea sensului vieţii.

Cartea doctorului Frankl a fost ca un balsam spiritual pentru mine. M-am gândit că, dacă omul acela a putut îndura agonia unui lagăr de concentrare nazist, şi eu puteam să fac faţă provocărilor din propria-mi viaţă.

Ştiam prea bine că firma mea avea nevoie de o nouă soluţie pentru problemele cu care se confrunta, dar eram încă şi mai preocupat să îmi îndrept viaţa. Poate că, dacă reuşeam acest lucru, traiectoria companiei avea să se schimbe de la sine.

Le povesteam adesea prietenilor şi colegilor despre Omul în căutarea sensului vieţii, dar cei mai mulţi nu înţelegeau de ce eram atât de fascinat.

În ciuda privirilor lor nedumerite, am continuat să citesc cartea lui Frankl până când am reuşit să-i concentrez înţelepciunea într-o ecuaţie simplă: DISPERARE = SUFERINŢĂ − SENS

Cu alte cuvinte, disperarea survine atunci când suferinţa nu are nici un sens. În vremuri de criză (sau, în cazul lui Frankl, în temniţă), suferinţa este o constantă, aşa că e mai bine să te concentrezi asupra mijloacelor prin care poţi da sens existenţei pentru a-ţi atenua sentimentul de disperare.

Această regulă generală sau mantra a devenit lumina mea călăuzitoare. În fiecare zi, mai ales atunci când mă simţeam deosebit de încercat de soartă, recitam în gând această ecuaţie pentru a-mi aminti că nu trebuie să mă las prins în ghearele suferinţei, ci să mă concentrez în schimb asupra a ceea ce am de învăţat din ea...