Eminenta Sa, Cardinalul Richelieu si ascensiunea Frantei

Eminenta Sa, Cardinalul Richelieu si ascensiunea Frantei - Eikon


…ceea ce a reusit Richelieu, în primul rând, e o evaluare rece si precisa a intereselor statului sau pe termen mediu si lung si reteta practica a tacticilor necesare, a pasilor necesari în vederea promovarii si realizarii acestor interese. Într-adevar, multi oameni politici pot avea o anumita filosofie politica, o viziune, si pot dovedi aici gândire strategica cu privire la scopurile care trebuie atinse la final.

E o calitate a politicianului bun. Putini au însa capacitatea practica de a lucra zi de zi, în nuante mai mult sau mai putin subtile, pentru o constructie strategica, luând în permanenta deciziile tactice si operationale apte sa prezerve, în primul rând, scopurile, sa mentina, cu alte cuvinte, cursul si obiectivul strategic prestabilit. Acestea sunt calitatile extraordinare ale omului de stat.
(GEORGE CRISTIAN MAIOR)

Inventator al comunicarii politice moderne si al informarii publice, Richelieu a fost primul care a creat sistematic mijloace de comunicare institutionala pentru a cuceri si a seduce mintea si inima celor guvernati.

Practic, a contribuit esential la nasterea unei opinii publice în sensul modern al conceptului si a teoretizat adaptarea comunicarii politice la publicuri diferite si mobilizarea emotionala prin mesaje cu continut artistic.

Lanseaza campanii de informare si persuasiune prin articole de analiza politica ce aveau rolul de a întari autoritatea statului.

Întelege importanta argumentarii în actul guvernarii si publica mereu raspunsuri la atacuri, chiar acolo unde ar fi putut sa-si reduca la tacere adversarii prin alte mijloace.

Ca prim strateg al comunicarii statale bazate pe câstigarea consimtamântului, a creat institutii publice pentru legitimare (Academia Franceza) si, cu peste trei secole înainte ca Joseph Nye sa teoretizeze strategia dominatiei prin comunicare si cultura, a reusit sa realizeze în Europa un veritabil soft power francez.
(VASILE SEBASTIAN DÂNCU)


DIN CUPRINS:


Prefata de George Constantin Maior

Introducere

PARTEA 1. ASCENSIUNEA
Capitolul 1. Prefigurarea unei lovituri de stat (1617)
Capitolul 2. Razboaiele dintre mama si fiu (1617-1620)
Capitolul 3. Sub auspiciile lui Jupiter (1621-1624)

PARTEA 2. TESTUL
Capitolul 4. Inger sau demon? (1624-1626)
Capitolul 5. Minunea de la malul Marii (1627-1628)
Capitolul 6. Marea furtuna (1629-1630)

PARTEA 3. PASIUNEA
Capitolul 7. Dragonul neobisnuit (1631-1634)
Capitolul 8. Razboiul (1635-1637)

Limba: romana
Nr. pagini: 340
Dimensiuni: 15X21
An aparitie: 2014

RECENZII