... atât timp cât un basm vorbeşte despre intervenţia zânelor în cazul unor duhuri tutelare, despre locuri misterioase şi tainice, şi despre minunile din pădurile necunoscute, copiii sunt ochi şi urechi, arătând o mare bucurie şi interes pe chipurile lor fascinate. Dar când povestitorul îşi modifică abordarea, pentru a aduce atenţia asupra unor realităţi instructive, mintea copilului se retrage, supărată şi plictisită... Nu înţelege promisiunea unei vieţi viitoare, cu toate muncile şi responsabilităţile sale.

Inimile ce sunt încă slabe adoră visele şi aşteaptă un eroism câştigat cu uşurinţă; ele preferă să facă un minimum de efort posibil şi nu înţeleg imediat munca divină pe care o implică procesul de desăvârşire continuă a fiinţei; de aceea, ele se retrag tulburate şi surprinse, de la orice învăţătură adevărată. Cu toate acestea, viaţa le aşteaptă cu legile sale implacabile şi le va revela treptat adevărul, nu prin vociferări spectaculoase, ci cu seninătatea unei mame.

Revelaţiile lui Andre Luiz ne amintesc de această imagine.

Atât timp cât spiritele înţelepte şi binefăcătoare aduc o viziune a Cerului, lărgind astfel cadrul speranţei umane, surorile şi fraţii noştri încarnaţi ne ascultă cu mare bucurie şi încântare. Este consolarea sublimă, este confortul după care tânjesc de foarte mult timp. Sufletele se adună să primească mesaje din Ceruri. Pe de altă parte, dacă mesagerii din tărâmurile înalte dezvăluie anumite faţete ale vieţii spiritelor, vorbindu-le celor încarnaţi despre muncă, despre efortul personal, responsabilităţi şi lupte constructive, despre necesitatea studiului şi a îmbunătăţirii personale, aceştia nu-şi pot ascunde nemulţumirea.