Epopeea cuirasatului Bismarck. Triumf si tragedie

Epopeea cuirasatului Bismarck. Triumf si tragedie - Manuel Stanescu

…lupta pentru scufundarea lui Bismarck reprezintă o pagină aparte în istoria bătăliilor navale și a celui de-Al Doilea Război Mondial marcând începutul sfârșitului unor iluzii ale Kriegsmarine și, totodată, renașterea speranței pentru supușii Imperiului Britanic, o clipă de mândrie și de orgoliu satisfăcut pentru Royal Navy.

Scufundarea lui Bismarck pe 27 mai 1941 ar putea fi înțeleasă și ca un semn al eșecului Reich-ului nazist în bătălia pentru supremație mondială, în condițiile în care peste mai puțin de o lună începea Marea Bătălie din Est...

Fragmente:

Curs de coliziune

Analiza deciziilor operative ale germanilor demonstrează că amiralul Lutjens a fost în permanenţă cel care a avut ultimul cuvânt, în detrimentul superiorilor săi de la Marinegruppe Vest şi Nord.

Oficialii aflaţi la ţărm nu ştiau dacă navele germane vor trece în Atlantic prin nordul sau sudul Islandei. Amiralul Donitz îşi avertizase submarinele despre pătrunderea în Atlantic a celor două nave, fără alte informaţii suplimentare, la care oricum nu avea acces.

Motivele pentru care decizia aparţinea în exclusivitate lui Lutjens erau atât obiective cât şi subiective, fiind influenţate de trei factori.

În primul rând, deciziile se aflau sub influenţa directă a circum-stanţelor locului în care se găsea, la un moment dat, escadra germană, vremea fiind factorul care putea modifica radical desfăşu-rarea evenimentelor.

Conceperea unui plan şi apoi punerea lui în practică ad titteram nu reprezenta o reţetă pentru succes, de vreme ce presupunerile pe baza cărora era proiectat difereau deseori de ceea ce se întâmpla în realitate. La asemenea latitudini, vremea era cel mai bun exemplu în acest sens.

O zi minunată, cu o vizibilitate extinsă la mai multe mile marine se putea transforma, în câteva minute, într-o furtună cu aproape zero vizibilitate, iar reciproca era şi ea valabilă.

Cu siguranţă cel mai în măsură să ia deciziile corecte era comandantul aflat la bordul navei şi nu un ofiţer aflat într-un birou la mii de kilometri depărtare.

Un alt factor important îl reprezenta securitatea informaţiilor. în cazul în care deciziile erau luate în larg, era puţin probabil că vor ajunge la urechile inamicului. Şi nu în ultimul rând, cel de-al treilea factor decisiv şi de această dată subiectiv îl reprezenta tradiţia.

In Germania exista o lungă tradiţie referitoare la decizia finală privind operaţiunile militare, care trebuia să aparţină comandantului aflat în zona operativă, o concepţie denumită Auftragstaktik, pe care armatei de uscat o aplicase cu mare succes în ofensivele victorioase din anii 1940-1941. In armatele aliate, tendinţa era opusă, cu excepţii notabilă, a Royal Navy.

Marinegruppe Nord nu a luat nicio decizie cu impact semnificativ asupra Operaţiunii Rhineubung după 22 mai. Amiralul Carls, comandantul Grupului Nord, a făcut tot posibilul pentru ca toate informaţiile de care dispunea să ajungă la Lutjens, deşi nu participa, în vreun fel, la luarea deciziilor operative.

Alte informaţii esenţiale? proveneau din supravegherea radio sau de la agenţii care urmăreau mişcările navelor din Gibraltar, Canada sau Africa. In general, tăcerea radio era o regulă pentru navele aflate în larg, cu o singură excepţie, atunci când se lua contact cu inamicul.

In acest caz, echipamentele radio puteau fi folosite fără restricţii. Una peste alta, înalţii oficiali din comandamentele navale germane aflaţi la ţărm aveau doar o vagă percepţie asupra acţiunilor desfăşurate de navele din subordine aflate în largul mării...

Limba: romana
Nr. pagini: 246
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII