Evaluarea nationala la finalul clasei a VI-a. Limba si comunicare. Limba romana-Limba engleza, Limba romana-Limba franceza 2015

Evaluarea nationala la finalul clasei a VI-a. Limba si comunicare. Limba romana-Limba engleza, Limba romana-Limba franceza 2015 - Mina-Maria Rusu


''Sărbători şi tradiţii" constituie tema de discuţie pentru următoarea activitate. Este o tema care te interesează în mod deosebit şi vrei ca intervenţia ta să fie una serioasă. Aşadar, cauţi informaţii care să te ajute hi pregătirea temei.

La final, alegi să foloseşti ca sursă de documentare cele două texte de mai jos: TEXTUL A şi TEXTUL B.

Citeşte textele A şi B şi apoi răspunde cerinţelor propuse.

Cerinţele de la I la VI urmăresc ce şi cât ai înţeles din textele citite, iar cele de ia VII ia X urmăresc felul îri care foloseşti aceeaşi informaţie înscop propriu (acela de a realiza o tema).

TEXTUL A
O poveste despre zăpezile de-altădată

In casă, pregătirile pentru Crăciun începeau imediat după Sfanţul Nicolae, iar sărbătorile ţineau până după Sântul Ion. Intreaga casă intra îmtr-o vibraţie specială, era o forfotă şi o emoţie pe care doar în acea perioadă a anului le puteai simţi. Prima dată se făceau foile de prăjituri cu miere, pentru că trebuiau să stea să se înmoaie.

Prăjiturile erau un pic diferite de cele care se fac astăzi şi erau unele care se făceau anume neapărat de Crăciun: coroniţe de vanilie, cu marmeladă de strugurei roşii, arlechinul, bezele cu nuci lipite între ele cu cremă de ciocolată, sarah bemard şi işlere mici.

Nu lipsea cozonacul acela necrescut, cu nucă şi mac, şi cel crescut, cu stafide. Apoi, neapărat, tortul! Mama făcea cel puţin două torturi mari, pentru că mereu, la noi, casa era plină de oaspeţi. în rest, bucătăria era aceeaşi, cu mici diferenţe, dar care ţin şi astăzi de zone. Nu toată lumea creştea acasă porci, dar obligatoriu, la fiecare casă, de Crăciun, se tăia un porc în curte.

Era un ritual păstrat cu sfinţenie. Nouă ni-l aducea nenea Ion Vlaicu, fratele lui Aurei Vlaicu. Trăgea căruţa în curte, porcul cobora singur. în seara zilei când se tăia porcul, era petrecere, fiecare familie îşi invita prietenii să guste.

Şi aşa făceau toţi. Prin gesturi care pot părea neimportante, se sudau de fapt prietenii minunate între oameni, se păstrau familile unite, domnea buna înţelegere şi pacea.

Crăciunul era, într-adevăr, special. Mergeam la biserica luterană, iar după slujbă se împărţeau din coşuri de nuiele, nuci, mere şi biscuiţi de casă, în formă de stea.

Când eşti copil, toţi adulţii îţi par matusalemici, dar preotul Piringhel mi se părea că-i întrece pe toţi. Avea barbă lungă, albă, ochi mici şi luminoşi care îţi vorbeau întotdeauna cu căldură şi dragoste.

Pentru noi, copiii, avea de fiecare dată o poveste nouă, care ne dădea răspunsuri şi ne ridica întrebări, mereu altele. Bucuria mea cea mare era că mă aştepta tata după slujbă şi luam, la rând, casele tuturor rudelor care ne însoţeau apoi mai departe. Astfel, până ajungeam acasă, eram deja o ceată serioasa de colindători.

Tatăl meu era mare amator de muzică, repetam cu el colinde vechi pe care le păstra cu sfinţenie străbunica mea. Tot ea făcea pentru colindători colaci rotunzi, pe care-i dădea înşiraţi pe-o bâtă. Intr-un an, i-am spus că vreau un vifor mare mare.

Ea a râs şi m-a întrebat cât să fie, cât o roată de car? Şi pentru că am sarit fericita în sus, a copt un colac mare, cât o roată de car, pe care tata îl purta apoi la colindat pe umeri.

In seara de Crăciun şi în următoarele două seri, poarta se închidea doar pentru a se redeschide. Veneau de pe sate copii şi tineri cu irozii, căluşarii, şi cu capra

Limba: romana
Nr. pagini: 136
Dimensiuni: 16X23
An aparitie: 2014

RECENZII