Fictiuni reale

La capătul firului, Florin Piersic jr, cel care a făcut regulile jocului: „Povesteşte ce ţi s-a întâmplat pe parcursul unei singure zile.

Dacă poţi, restrânge acest segment la o oră. Fii prozaic. Povestirea poate fi reală sau inventată“.

Iar la sfârşitul jocului, 67 de poveşti – trăite sau închipuite, vesele, triste, tulburătoare, incredibile, neaşteptate, senzaţionale, obişnuite, spumoase, dulci, amărui, mai lungi ori mai scurte, ca toate poveştile care ne locuiesc pe fiecare dintre noi – au trecut pragul dintre realitate şi ficţiune şi s-au aşezat între copertele unei cărţi de ficţiuni reale.


Mai întâi a fost o provocare: „Scrie o povestire la persoana întâi“. Apoi, un grup pe Facebook, alcătuit din oameni dornici să-şi spună poveştile şi să le afle pe ale altora.


Fragment din carte:


...Laila e cu trei ani mai mica decat mine. E in clasa a treia. Si astazi va deveni fratele meu de cruce, dupa ritualul Apache.

Pentru ca Laila e singura persoana care mi-a dovedit incredere. Si pentru ca Laila este matura.

Ea stie ca virtutile unui razboinic Apache sunt cinstea, onoarea, curajul si demnitatea. Nu, Laila nu a citit Winnetou.

Deci habarnam de unde stie asta. Pur si simplu stie. Si nu pune intrebari. Iar tacerea este si ea o virtute a razboinicului Apache.

Lailei nu a trebuit sa-i explic ca ma numesc Soimul-Ce-Vede-Departe, si nu Winnetou. pentru ca Winnetou este un erou, iar eroii trebuie cinstiti.

Nu-l pot inlocui pe Winnetou. Nici Nscho Tschi nu sunt. pentru ca Nscho Tschi este fata. Si un Apache stie ca fetele nu pot fi razboinici.

Fetele au doar indeletniciri casnice. Nu inteleg de ce trebuie sa-i explic asta fiecarui adult care se mira. Ni Laila nu este Laila. Ea este Tontoo.

I-am cunoscut calul, pe Silver-Argint, in timp ce imi povestea de suflul ei de la inima. Nici eu nu pun intrebari, deci nu sunt lamurit in legatura cu inima ei.

In gradina din spatele blocului, pe sub bolta de vita-de-vie si pe sub cei cativa corcodusi, Laila o sa-mi devina frate de cruce.

O sa ne crestam bratele drepte si o sa ne amestecam sangele. Pentru totdeauna. Nu, nu avem cutit pentru asta. Avem cate o jumatate de lama Gillette.

Balmajesc ceva despre vata si spirt. Nu insist, caci momentul e solemn. Iar atitudinea mea nu e demna. Imi simt inima in tample.

Nu stiu exact ce se intampla cu inima Lailei, cu suflul ala. Nici ea nu-mi spune. Dar privirile noastre ajung la un consens pentru crutarea bratelor drepte...

Limba: Romana
Nr.pagini: 248
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII