Fizica sufletului

Fizica sufletului. O abordare cuantica a vietii, mortii, reincarnarii si nemuririi - Amit Goswami

…pe masura ce citesti cartea, vei vedea ca teoria prezentata aici explica si un alt fenomen foarte controversat - mediumul. A fi medium este atunci cand sustii ca "sufletul" cuiva decedat se poate intrupa in tine.

Tinand seama de faptul ca toate modelele alternative ale acestui fenomen se bazeaza pe un fel de dualism, modelul explorat in aceasta carte este singura explicatie stiintifica a acestor fenomene.

Pentru mine, crearea teoriei supravietuirii dupa moarte si a reincarnarii a fost calatoria care m-a implinit cel mai mult .

Asa cum urmeaza sa citesti, calatria mea incepe cu o doamna in varsta care m-a intrebat "Ce se intampla cand murim?"

Fragmente:

Comportarea conform legilor şi conform programării

Legile cauzale ale fizicii sunt legi deterministe. Date fiind condiţiile iniţiale de poziţie şi viteză şi agenţii cauzali (forţele) ce acţionează asupra unui sistem, legile mişcării determină viitorul tuturor sistemelor non-vii.

De exemplu, să presupunem că dorim să ştim traiectoria planetei Jupiter, la un moment dat, în viitor. Se stabilesc poziţia şi viteza planetei în prezent.

Aceste „condiţii iniţiale" plus algoritmii (instrucţiuni logice de urmat pas cu pas) generaţi de cunoaşterea naturii gravitaţiei şi a legilor mişcării newtoniene vor permite unui computer bun să calculeze poziţia planetei în orice moment.

Chiar şi pentru sistemele cuantice, legile statistice ale cauzalităţii pot prezice în medie comportarea şi evoluţia acestora, câtă vreme avem de-a face cu un număr suficient de mare de obiecte sau evenimente (aşa cum este de regulă cazul sistemelor submicroscopice).

Prin urmare, sistemele non-vii sunt determinabile cauzal, iar eu numesc comportarea lor conform legilor.

Insă cu sistemele vii e ceva deosebit. Când vorbim despre viu, nu ne referim doar la mişcarea obiectelor fizice, ci şi la trăiri care necesită concepte de tipul supravieţuire, plăcere, suferinţă şi aşa mai departe.

Aceste cuvinte nu fac parte din vocabularul legilor fizicii; nu avem niciodată nevoie de astfel de cuvinte pentru a descrie ceva non-viu. Moleculele non-vii nu-şi manifestă niciodată tendinţa de a supravieţui sau de a iubi.

Şi nici de conceptele de plăcere şi de suferinţă nu este nevoie pentru a descrie comportarea moleculară. în schimb, aceste concepte descriu contextele şi semnificaţiile din spatele conţinutului sau „simţirii" vieţii.

Aceste „simţiri" sunt desenate sau programate în corpul fizic şi, odată programat, corpul fizic poate susţine funcţia la care trimite acea simţire.

Astfel, organismele vii au un comportament „conform programării" care le dezvăluie secretul - şi anume că au un alt corp alcătuit din acele simţiri din spatele programului pe care organismele vii sunt capabile să-l ruleze (Goswami, 1994). Acesta este corpul vital.

Biologul Rupert Sheldrake (1981) ajunge la aceeaşi concluzie, observând că genele nu au programe de morfoge-neză, adică de formare a formei.

Conform terminologiei lui Sheldrake, morfogeneza (dezvoltarea de forme sau organe ce îndeplinesc funcţii biologice) organismelor vii este coordonată de câmpuri morfogenetice extrafizice nonlocalizate.

Ceea ce este resimţit ca „simţiri" sunt câmpurile morfogenetice operaţionale; acestea sunt descrieri echivalente ale corpului vital.

în mod similar, biologul Roger Sperry, filosoful John Searle, matematicianul Roger Penrose şi cercetătorul în inteligenţă artificială Ranan Banerji au arătat cu toţii că creierul nostru, pe care-l putem privi ca pe un computer, nu poate procesa sensul după care tânjim atât.

Vieţile noastre se învârt în jurul sensului. De unde vine acest sens? Computerele procesează simboluri, dar sensul acelor simboluri trebuie să provină din exterior - mintea dă sens simbolurilor pe care le generează creierul. însă apoi am avea nevoie de alte simboluri pentru sensul sensului, la infinit (Sperry, 1983; Searle, 1992; Penrose, 1989; Banerji, 1994).

……………….

…simţirile din spatele funcţiilor vitale ale unui organism viu provin de la corpul vital al conştiinţei. Conştiinţa creează funcţiile vitale sub forma diverselor organe funcţionale din corpul fizic al organismului care-şi foloseşte corpul vital.

Intrucât doar conştiinţa poate infuza cu sens lumea fizică, are rost să emitem ipoteza că tot conştiinţa „scrie" programele mentale cu sens din creier. Când facem un soft pentru PC-ul nostru, folosim o idee mentală a ceea ce vrem să facem în acel program.

La fel, conştiinţa trebuie că se foloseşte de corpul mental pentru a crea „softul" mental (reprezentările sensurilor pe care le procesează mintea) din creier.

Pentru a rezuma, comportarea materiei non-vii este conform legilor, dar comportamentul materiei vii şi care gândeşte este conform programării.

Astfel, e logic să avem şi un corp vital, şi unul mental de conştiinţă. Conştiinţa se foloseşte de hardware-ul fizic pentru a crea reprezentări software ale vitalului şi mentalului. Ce argument putem oferi pentru existenţa esenţială a supramentalului?...


CUPRINS:

Prefaţă la ediţia a doua

1. De la moarte la nemurire

2. Cartea tibetană a morţilor are dreptate - şi e treaba noastră să o dovedim!

3. Nonlocalizare şi reîncarnare: o conversaţie nobilă cu soţia mea

4. Deschiderea nonlocalizării: Cartea tibetană a morţilor în termeni moderni

5. Povestea cu reîncarnarea e mai mult decât nonlocalizare cuantică?

6. Avem un singur corp sau mai multe?

7. Monada cuantică

8. Povestea completă despre Cartea tibetană a morţilor

9. De la eu la monada cuantică în evoluţie: crearea unui nou context pentru viaţă

10. Yoga morţii: cum să mori creativ

11. Intrebări şi răspunsuri

12. Fizica nemuririi

13. Ufologie, nemurire şi evoluţie

Epilog: Cele nouă vieţi ale sufletului
Glosar

Limba: romana
Nr. pagini: 359
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII