Focul din adancuri. Civilizatia Cucuteni

…se spune ca scrierile sacre si odoarele nu se scot din locul întâi statornicit. Şi dacă o mână blestemată a împlinit fapta nelegiuită, o altă mână trebuie să îndrepte stricăciunea...

--------------------------

Când şi-a ridicat privirile spre cer, omul - acea fiinţă năstruşnică între vieţuitoarele pământului - s-a oprit în contemplare asupra razelor blânde ale Soarelui. Era în paleoliticul mijiociu, în musterian, între mileniile de la 100 la 40, când preocuparea pentru obţinerea hranei îl determina să-şi construiască unelte să-şi protejeze corpul împotriva gerurilor mari, să-şi caute sprijin în dese clipe de neputinţă.

Poate şi aceste preocupări zilnice au contribuit la dezvoltarea activităţii nervoase superioare, la extinderea capacităţii de a gândi logic, de a raţiona, căci şi gândirea logică şi vorbirea, tot în această perioadă şi-au marcat începuturile.

Se poate spune că omul a devenit OM odată cu organizarea primelor rituri ale despărţirii de înaintaşi, deoarece o asemenea măsură presupunea şi atunci un scenariu, o ordine a desfăşurării etapelor, un spaţiu pentru cinstire, o undă de speranţă.

Derularea desfăşurării despărţirii, după un scenariu anume, a demonstrat capacitatea omului de a-şi imagina o viaţă veşnică, precum şi dorinţa de a lungi pe cea terestră în apropierea celor cu care a trăit. Atunci s-a creat un suport al speranţei, o entitate protectoare concretizată în conturul fierbinte al Soarelui. Astfel, preocuparea pentru cinstirea înaintaşilor a marcat faza precredinţelor, etapa căutării entităţilor spirituale...

In ritualul marii despărţiri, în aceeaşi perioadă a precredinţelor, pigmentul roşu, ocrul ca semn al Soarelui şi vieţii terestre a ocupat un loc important în contextul manifestărilor spirituale empirice...

Limba: Romana
Nr.pagini: 222
Dimensiuni:
An aparitie: 2013

RECENZII