Aspirant la statutul literar postbalzacian de „scriitor total“, Cezar Petrescu este „singurul din prozatorii de mare suprafata literara ai perioadei interbelice care si-a propus si a realizat un ciclu de carti pentru copii“. (I. Balu) Dintre aceste carti pentru copii, povestea ursului alb este desigur cea mai cunoscuta, ea intrand inca de la inceput in fondul de aur al literaturii romane pentru varstele tinere.
Desi comparat cu Jack London sau Kipling, Cezar Petrescu trateaza personal o idee originala. Departe de antropomorfizarea cu care opereaza Kipling, Fram „era un urs dresat, nu un urs fermecat“, „nu capatase darul vorbirii si nici nu avea o minte omeneasca sa cugete chiar ca un om“. In realitate, comportamentul sau e relatat minutios, iar apoi pentru gesturile sale e propusa o ipoteza interpretativa, comentariul apartine, insa, mereu autorului, niciodata animalului.