Frica în Occident. Secolele XIV – XVIII. O cetate asediată

 Autorul creează fresca unei Europe traumatizate de ciumă, războaie, dispute religioase și permanenta nesiguranță.

 

Delumeau analizează fricile colective ale societăților occidentale din perioada cuprinsă între secolele al XIV-lea și al XVIII lea, încercând să răspundă la o simplă întrebare: cui îi e frică și de ce anume? Este recreată convingător și argumentat atmosfera acestor veacuri în care psihozele colective sunt declanșate nu doar de catastrofe, ci și de lucrarea agenților lui Satan: vrăjitorii, evreii, turcii, femeile.

 

 

INTRODUCERE: Istoricul în căutarea fricii
1.    Frica trecută sub tăcere        
2.    Frica este un fenomen firesc            
3.    De la individual la colectiv: posibilităţi şi dificultăţi ale transpunerii    
4.    Cine şi de ce se temea?    
                
PARTEA ÎNTÂI: Fricile celor mulţi
    
Capitolul I: Omniprezenţa fricii                
1. „Nestatornică mare, cutreierată de spaime"
2. Departele şi aproapele; noul şi vechiul
3. Astăzi şi mâine; maleficii şi divinaţie    

 

Capitolul II: Trecutul şi tenebrele    
1. Strigoii
2. Frica de noapte    
        
Capitolul III: Tipologia comportamentelor colective în timpul ciumei    
1. Prezenţa ciumei    
2. Imagini de coşmar        
3. O ruptură inumană        
4. Stoicism şi depravare; descurajare şi nebunie
5. Laşi sau eroi?    
6. Cine este vinovat?
    
Capitolul IV: Frică şi răzvrătire (I)            
1. Obiectivele, limitele şi metodele anchetei            
2. Sentimentul insecurităţii            
3. Frici mai precise
4. Teama de a muri de foame    
5. Fiscul: o sperietoare

 

Capitolul V: Frică şi răzvrătire (II)
1. Zvonurile        
2. Participarea femeilor şi a preoţilor la răzvrătiri; iconoclasmul                    
3. Frica de subversiune
        
PARTEA A DOUA: Cultura diriguitoare şi frica    

 

Capitolul VI: Aşteptarea lui Dumnezeu        
1. Frici escatologice şi naşterea lumii moderne    
2. Două lecturi diferite ale profeţiilor apocaliptice
3. Mijloacele de difuzare a fricilor escatologice    
4. O primă perioadă de intensificare a fricilor escatologice: sfârşitul secolului al XlV-lea şi începutul secolului al XV-lea    
5. O a doua perioadă de intensificare: epoca Reformei                    
6. Un Dumnezeu răzbunător şi o lume îmbătrânită
7. Aritmetica profeţiilor            
8. Geografia fricilor escatologice
                
Capitolul VII: Satan            
1. Răspândirea satanismului    
2. Satanism, sfârşit de lume şi mass-media în timpul Renaşterii                    
3. „Prinţul acestei lumia                        
4. „Amăgirile" diabolice
            
Capitolul VIII: Agenţii lui Satan    
A. Idolatrii şi musulmanii            
1. Cultele americane                    
2. Ameninţarea musulmană    
        
Capitolul IX: Agenţii lui Satan    
B. Evreul, un rău absolut            
1. Cele două surse ale antiiudaismului    
2. Rolul teatrului religios, al predicatorilor şi al neofiţilor                    
3. Acuzaţiile de profanare şi de omoruri rituale    
4. Convertiri, izolări, izgoniri
5. O nouă ameninţare: convertiţii
            
Capitolul X: Agenţii lui Satan            
C. Femeia                
1. O străveche punere sub acuzaţie                
2. Diabolizarea femeii                
3. Discursul oficial despre femeie la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea                         
a. Discursul teologilor                 
b. Ştiinţa medicală
c. Autoritatea legislatorilor                
4. O producţie literară adeseori ostilă femeii
5. O iconografie adeseori răuvoitoare    
            
Capitolul XI: O enigmă istorică: marea reprimare a vrăjitoriei
A. Dosarul    
1. Ascensiunea unei frici    
2. O legislaţie de panică            
3. Cronologia, geografia şi sociologia represiunii    
Capitolul XII: O enigmă istorică: marea reprimare a vrăjitoriei
B. încercare de interpretare
1. Vrăjitoria şi cultele fertilităţii            
2. La nivel popular: magismul
3. La nivelul judecătorilor: demonologia    
4. O primejdie iminentă            

CONCLUZIE: Erezie şi ordine morală
1. Universul ereziei
2. Paroxismul unei frici            
3. O civilizaţie a blasfemiei
4. Un proiect social    
Note
Postfaţă la prima ediţie în limba română, din 1986