Genunea de foc

Experiența eliberatoare a unei femei inițiate de un maestru sufit

Tweedie Irina

Când am mers în India în 1961, speram să primesc îndrumare în Yoga, mă așteptam la niște învățături minunate; Învățătorul însă m a silit să înfrunt mai ales întunericul din mine, ceea ce aproape că m a ucis. Asta s a făcut într un mod foarte simplu: am fost mustrată violent, chiar agresiv. Mintea mea a fost menținută într o stare de confuzie, incapabilă să funcționeze corect. Am fost descurajată în toate sensurile, până când a trebuit să mă împac cu acele părți din mine pe care le respinsesem toată viața.

Undeva, într una dintre Upanișade – nu mi amintesc exact în care – există o propoziție care sintetizează căutarea noastră spirituală:
Dacă îți dorești Adevărul la fel de mult cum își dorește aer un om care se îneacă, îl vei realiza într o singură clipă

Această carte constituie relatarea unei practici spirituale desfășurate în acord cu o veche tradiție yoghină.
— Ține un jurnal, mi a spus Învățătorul. Într o zi el va deveni o carte. Trebuie s o scrii însă în așa fel încât să i ajute pe ceilalți. Oamenii spun:
„Cutare lucru s a petrecut cu mii de ani în urmă; așa am citit în cărți.“ Această carte va fi dovada că astfel de lucruri se petrec și astăzi, așa cum s au petrecut și ieri și se vor petrece și mâine; oamenilor potriviți, la momentul și la locul potrivit.

Am păstrat această formă de jurnal. Am descoperit că ea transmite cel mai bine caracterul spontan al experienței și, din același motiv, am folosit pe tot parcursul cărții persoana întâi singular. Când am încercat să o scriu la un mod impersonal, mai degrabă ca pe o poveste, mi s a părut că și pierde din impact. Este ceea ce mi s-a petrecut mie, așa că sunt implicată în fiecare zi din ea.

Irina Tweedie a fost una dintre primele inițiate europene într-o linie sufită, discipolă a unui mare sfânt: Radha Mohan Lal (Bhai Sahib). Atunci când a fost primită de maestrul ei, i s-a cerut să scrie zilnic câte un fragment de jurnal spiritual despre transformarea sa interioară. Prezenta lucrare relatează această inedită călătorie interioară pe calea sufită alături de maestrul ei (shaykh), care acoperă o perioadă lungă din viața autoarei. Este un exemplu de inițiere tradițională autentică, descriind toate tribulațiile inerente procesului de alchimizare sufletească, ce constă, în esență, în abandonarea în fața voinței divine.

Calea Iubirii este precum un fir de păr care se face punte peste o genune de foc. Aceasta este o relatare despre șlefuirea lentă a personalității, care este un proces dureros, pentru că un om nu se poate reconstrui pe sine fără suferință. Am sperat să primesc instruire în Yoga, dar m-am trezit forțată să înfrunt întunericul din mine. Am fost descurajată în toate felurile, până când am făcut pace cu acea parte din mine pe care o respinsesem toată viața.

Irina Tweedie

RECENZII