Geologie generala. Geodinamica externa, vol. 2

Geologie generala. Geodinamica externa, vol. 2 - Alexandru Istrate

…in noţiunea de Geodinamică externă sunt incluse totalitatea fenomene-lor şi proceselor care au loc la suprafaţa scoarţei terestre, sub acţiunea geosferelor externe ale Pământului.

Geosferele externe ale Pământului sunt atmosfera, hidrosfera şi biosfera, care acţionează simultan, dar cu ponderi diferite, asupra scoarţei terestre.

TRANSPORTUL SEDIMENTELOR
2.1. SURSELE SEDIMENTELOR

Complexitatea proceselor şi fenomenelor care au loc la interferenţa dintre scoarţa terestră şi geosferele externe creează condiţiile formării surselor materialului sedimentar.

Principala sursă a sedimentelor este roca preexistentă, supusă proceselor de alterare şi dezagregare, din care rezultă particule de diferite dimensiuni, în general de formă neregulată, cu aspect colţuros, angular şi subangular. Acestea poartă numele generic de claste.

Alte surse de material sedimentar o constituie activitatea biotică şi vulcanică. Organismele vegetale şi animale constituie surse de material sedimentar prin a cărei depunere rezultă diferite tipuri de roci. Materialul vegetal transportat sau nu şi depus în anumite condiţii de mediu, a format zăcămintele de cărbuni.

Rădăcinile plantelor şi activitatea microorganismelor şi organismelor, din partea superficială a suprafeţei terestre, determină formarea păturii de sol în etape succesive, când ariile respective deveneau medii continentale.

Fauna bogată din domeniul marin, îndeosebi în zona platformei continentale, a determinat apariţia unor bioacumulări formate din scheletele organismelor după moartea lor, care sunt de natură carbonatică, silicioasă etc.

Acestea provin din scheletele coralilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, brahiopodelor, cefalopo-delor, foraminiferelor (rotalide, orbitolide, numuliti), briozoarelor şi algelor.

Substanţele organice, de natură vegetală şi animală, care sunt de natura proteinelor, lipidelor, acizilor nucleici, acumulate într-un mediu marin anaerob cu anumite condiţii termodinamice, sunt transformate în mâluri sapropelice şi continuă cu formarea kerogenului şi apoi a hidrocarburilor.

Kerogenul este un produs de transformare a materiei humice, fiind compus din lanţuri lungi de hidrocarburi cu greutate moleculară mare. Se cunoaşte kerogen cărbunos, provenit din substanţă vegetală bogată în lignină şi kerogen necărbunos, derivat din alge şi cu caracter alifatic.

O altă sursă de material sedimentar o constituie erupţiile vulcanice, care aruncă în atmosferă sau în mediul marin (erupţii submarine) cantităţi imense de pulberi sau granule de diverse dimensiuni, denumite materiale piroclastice.

Un aport mic, în raport cu masa totală a sedimentelor, provine din spaţiul extraterestru prin fragmentarea meteoriţilor şi prin aportul de praf cosmic, în general. S-a estimat, după mai mulţi ani de observaţie, că rata aportului de material cosmic este de cca. 140 000 tone anual.

Particulele cosmice se identifică prin aspectul metalic dat de conţinutul în feronichel cu crustă de magnetic. Au fost identificaţi în depozitele abisale, evaporite şi în calota glaciară sau gheţarii montani.

Limba: romana
Nr. pagini: 279
Dimensiuni: 17X24
An aparitie: 2015

RECENZII