Gradina Tainica a Adevarului

Sana`I

Gradina Tainica a Adevarului, Hadiqatu’l-Haqiqat, numita de obicei Hadiqa, este un poem de aproximativ 11 500 versuri, de interes istoric, fiind unul dintre cele mai timpurii texte ale filosofiei sufite si avand o uriasa influenta asupra scriitorilor ulteriori, in special asupra lui Maulavi Jalalu’d-Din Rūmi.

Renumele lui Sana’i, autorul acestui poem, s-a bazat intotdeauna pe Hadiqa, cea mai cunoscuta, si, in Orient cel putin, de departe cea mai pretuita dintre operele sale. Datorita acestei lucrari el si-a castigat locul in marele trio al maestrilor suf: Sana’i, `Attar si Jalalu’d-Din Rūmi. Sana’i a fost inaintasul celorlalti doi si poate ca cea mai cordiala recunoastere a meritelor lui vine de la succesorul sau, Jalalu’d-Din Rūmi. Acesta spune intr-un poem:

„Am parasit fiertura cand inca sta pe foc, Ca sa ascult povestea intreaga a Inteleptului din Ghazna”.

„`Attar a fost Spiritul, Sana’i cei doi ochi: Pasim vegheati de Sana’i si `Attar”.

Gradina Tainica a Adevarului este unul dintre cele mai apreciate texte initiatice ale scolii sufite. Aveti in maini traducerea sub forma de text a acestui poem pretios, traducere oferita de James Stephenson publicului larg dupa o laborioasa comparare a variilor manuscrise pastrate in biblioteci de renume. Dupa o parte introductiva dedicata proslavirii lui Dumnezeu, Sana’i vorbeste in Gradina Tainica a Adevarului despre neputinta ratiunii de a atinge cunoasterea Lui; despre Unitatea Lui Dumnezeu; despre Dumnezeu ca Prima Cauza si Creator; despre primii pasi ai ascensiunii catre Dumnezeu. O alta parte a textului ii este dedicata Lui Dumnezeu ca Purtator de grija fata de om de-a lungul vietii acestuia si despre Dumnezeu in calitate de calauza pe cale, trebuind mai intai ca propriul Eu omenesc sa fie abandonat, caci unirea cu Domnul este telul.

*

„De vrei sa-L descrii cu argumente? Vorbirea e o o comparatie iar linistea o parasire a datoriei. Cea mai inalta realizare a ratiunii pe drumul catre El este uimirea; bogatiile oamenilor reprezinta nesatul lor dupa El.”

„Nicio minte nu a cunoscut intregul – cunoasterea nu este niciodata insotitorul orbilor, fiind cu totii inselati ca niste smintiti de absurditati inchipuite. Oamenii nu cunosc Esenta Divina; aici filosofii nu pot intra.”

„Sa ai cunoasterea inseamna sa ai de asemenea seninatatea muntelui; sa nu te tulburi in nenorocire, nici in fericire. Cunoasterea fara seninatate e o candela neaprinsa, amandoua impreuna sunt ca mierea de albine; mierea fara ceara il intruchipeaza pe cel nobil, ceara fara miere este buna doar pentru ars.”

Sanā’ī

CUPRINS

CUVANT INAINTE       11
ABREVIERI        17
INTRODUCERE        19

      I. Viata autorului       19
      II. Manuscrise si litografii       23
      III. Istoria textului        27
      IV. Comentatorii        39
      V. Hadiqatu’L-Haqiqat 44
      VI. Prefata lui Sana’i        52

GRADINA TAINICA A ADEVARULUI (HADIQATU’ L-HAQIQAT)

IN NUMELE LUI DUMNEZEU ATOTMILOSTIVUL, ATOATEMILOSTIVUL        61

      Despre cunoasterea lui Dumnezeu        64
      Despre afirmarea Unitatii       66
      Despre Dumnezeu–Cauza Prima       69
      Despre puritatea inimii       71
      Despre oamenii orbi si despre cunoasterea elefantului        73
      Despre alegoria de mai sus        74
      Despre cei care nu iau aminte        75
      Despre pasii urcusului       75
      Despre protectia si paza Domnului        77
      Parabola celor care dau milostenii        78
      Despre cauza intretinerii noastre       79
      Despre calauzirea corecta        81
      Despre predarea sinei       82
      Despre maretia Sa        84
      Despre ravna serioasa        87
      Despre calatorul pe cale        88
      Despre a fi tacut        90
      Parabola celor care nu iau aminte       91
      Parabola ochiului sasiului        92
      Din nou despre parabola celor care nu iau aminte       95
      Lauda Atotputerniciei Sale        96
      Despre proverbe si avertizari       97
      Despre nevoia de Dumnezeu        99
      Despre injosirea de sine si umilinta        100
      Despre dreptatea printului si protectia supusilor sai        103
      Despre sarbatorirea laudei Domnului        104
      Despre discipolul pios si Marele Invatator        105
      Cu privire la casa inselaciunii        107
      Despre recunostinta       110
      Despre mania si blandetea Sa        111
      Despre atotstiinta Sa si despre cunoasterea pe care El o are in privinta mintilor oamenilor        115
      Despre binefacerile lui Dumnezeu. Cu adevarat El da cele trebuincioase       117
      O poveste (I)        119
      O poveste (II)        120
      Despre dorinta de Dumnezeu        120
      Despre dragoste si insingurare        121
      Despre renuntare si ravna aprinsa        124
      Despre urmarea caii lumii celeilalte        125
      Despre omul invatat si despre cel nebun        129
      O poveste (III)       129
      Despre increderea in Dumenzeu        131
      Despre increderea in Dumnezeu aratata de o batrana        131
      [Despre Kalima]       133
      Despre interpretarea visului        134
      Despre visele cu oameni si vesminte        137
      Despre visele cu mestesugari        138
      Despre visele cu dobitoace        138
      Despre visele cu animale salbatice        139
      Despre visele cu lumini si stele       139
      Despre incompatibilitatea celor doua salasuri       140
      Parabola scolarilor        144
      Despre stradania pe calea lui Dumnezeu        145
      Despre milostenie si daruri        146
      Povestea lui Qais Ibn`Asim        146
      Despre prietenia stransa si despre atasament        148
      Cel care este indiferent fata de lume capata o „zestre de la Domnul care e mai buna si dureaza o vecie”        151
      Despre ascetismul ascetului        151
      Despre iubirea fata de lume si felul oamenilor din ea       152
      Despre cuvantarile catre Dumnezeu, despre injosire de sine si umilinta        155
      Despre participarea inimii la rugaciune        158
      Despre nereusita in rugaciune        161
      Despre preamarire si lauda        164
      Despre saracie si nedumerire        164
      Despre a fi fericit in domnul si a fi plin de umilinta in fata lui        165
      Despre bunatatea si rasplata Sa        168
      Despre intoarcerea la Dumnezeu       170
      Cel care se increde in supunerea sa sufera o rana vazuta       171
      Despre devotiunea fata de Dumnezeu       172
      Despre mila Sa        173
      Despre Cel care da hrana si apa        174
      Despre multime. Acestia sunt ca vitele – ba chiar cu mult mai rau        175
      Despre dorinta de Dumnezeu        176
      Despre porunca si hotararea Sa si despre puterea Lui creatoare        178
      Despre pomenirea cuvintelor Domnului Atotcunoscator        182
      Despre slava Coranului        183
      Despre recitarea secretului Coranului       185
      Recitarea miracolului savarsit de Coran       188
      Despre calauzirea Coranului        189
      Despre maretia Coranului.       190
      Despre acuzatiile aduse de Cuvantul lui Dumnezeu        192
      Despre dulceata Coranului        193
      Despre ascultarea Coranului       195
      Comparatie intre creatia lui Adam si cea a lui Iisus, fiul Mariei (Pacea sa fie cu amandoi!)       197
      Pomenirea profetilor este mai buna decat vorba nebunilor        199

RECENZII