Gurdjieff reconsiderat. Viata. Invataturile. Mostenirea - Roger Lipsey

COPIII DE LA PRIEURE
Mai exista şi un al doilea grup electoral la Prieur& copiii. Aici, doar o mică ceată a lor; acolo erau chiar ceva mai mulţi. Copiii îi includeau pe cei ai familiei fratelui lui Gurdjieff, Dmitri, trei fete care trăiau într-o cabană separată pe acelaşi domeniu, adăugându-se copiii de Salzmann; ucenicii americani ai lui Jane Heap, Fritz şi Tom Peters; nepotul Doamnei Ouspensky; bravul Valentin, nepotul lui Gurdjieff, unic supravieţuitor al genocidului armean dintre rudele sale apropiate (găsise o cale să ajungă la unchiul său); plus fiul familiei Stjernvall, fiul lui Lili Galumian şi încă alţi câţiva rătăciţi.

 

Am şti puţin despre vieţile copiilor de la Prieure şi modalitatea lui Gurdjieff de a fi cu ei, dacă nu ar exista memoriile lui Fritz Peters, Boyhood with Gurdjieff. Se potrivesc ca o mânuşă. Fritz, în vârstă de unsprezece ani la prima sa sosire, urma să vină şi să plece în funcţie de voinţa şi bunul plac al tutorelui şi părinţilor săi aflaţi la distanţă, dar a petrecut perioade îndelungate la Prieure sub aripa paternă a lui Gurdjieff.

 

Se pare că ei aveau să vorbească destul de des. Relatările, scrise de Peters mulţi ani mai târziu, acestor convorbiri şi ale numeroaselor sale aventuri şi păţanii de la Prieure, au o uluitoare calitate a obiectivităţii, ca şi cum acestea, în totalitate, cu vorbă şi faptă, fuseseră permanent întipărite în el.

 

Pentru a aprecia acea savoare, am putea citi relatarea sa despre o conversaţie care se întâmplase după ce Fritz îşi neglijase în mod dezastruos datoria care li fusese încredinţată, aceea de a avea grijă de grădina de plante medicinale, şi il însoţise pe Gurdjieff intr-o umilitoare inspecţie, rând cu rand, a plantelor care se ofileau.

 

Mi-a vorbit foarte mult timp în acea dimineaţă şi a pus accentul pe faptul că fiecare avea, de obicei, o anume problemă, specială, care ii tot revenea în timpul vieţii. El a spus că aceste probleme speciale erau, de obicei, o formă de lene şi că era cazul să mă gândesc la lenea mea, care luase o formă fizică de-a dreptul evidentă, aşa cum era situaţia grădinii: pur şi simplu amânasem să fac orice in grădină până când cineva ar fi observat acel fapt. El a spus că voia să mă gândesc serios la lenea mea - nu la forma exterioară, care nu era importantă, ci la a afla ce anume era aceasta.

 

Când vezi ca eşti leneş, necesar afli ce este lenea asta. Pentru ca în multe feluri tu deja leneş de mai mulţi ani, poate să-ţi la chiar mulţi ani să afli ce este asta. Trebuie întrebat pe tine oricând vezi lenea ta: «Ce este lenea asta în mine?» Dacâ pui întrebarea asta serios şi cu concentrare, este posibil ca într-o zi să afli răspuns. Munca asta importantă şi foarte grea îţi dau ţie acum.”..

 

 

Notă cu privire la ediţia în limba română  
lista ilustraţiilor  
Prefaţă de Cynthia Bourgeault   
Mulţumiri    

1.    Dispăru! Eteint!  
Prolog la capitolele 2-6: deceniile unui învăţător
2.    Ceai tibetan creaţie tare înţeleaptă    
3.    Prima expunere: Rusia (1912-1917) 
4.    Sonnez fort Prieure (1922-1932) 
5.    Lux in tenebris: anii 1930    
6.    Lâ-bas, rue des Colonels Renard 
7.    Marea Rugăciune: 1950-1956   
8.    Derâdere  
9.    Povestirile lui Belzebut   
10.    Coda   

Postfaţă  
Note   
Bibliografie   
Credit şi citări    
Index   
Despre autor