Horea in grumaz. Inger pazitor si ispita

Horea in grumaz. Inger pazitor si ispita

Grigore Lese

Cartea pe care am scris-o este una de împăcare. Cartea drumului meu de cunoaștere și înțelepciune, în care horea mi-a fost și înger păzitor, și ispită.

Mulți oameni se întreabă dacă valorile trecutului vor rezista în avatarurile mileniului trei. Astăzi, prezentul este hodorogit.

Vătămat de trecut, este umil, neînsemnat și nevoiaș. Prezentul este ținut în derută, este rătăcit.

Raportarea permanentă la trecut a devenit un clișeu...

Fragmente din carte:

Talcuirea horii în grumaz

HOREA ÎN GRUMAZ E CA FOCUL: se aprinde, creşte, arde, se stinge. Şi nu ştii niciodată când începe şi când se gata. E dincolo de semne şi, uneori, dincolo de cuvânt. Sughiţ nu-i. Parcă nici cântec. Da ’ ce-i? Plâns? Poate...

Horea în grumaz, adâncată, cum o mai numesc ţăranii, este o melodie monotonă prin prefigurarea sunetelor apropiate. Are particularităţi şi însuşiri tăinuite, ascunse, sunete premergătoare care preced conturul melodic.

Glasul alunecă expresiv de la o treaptă la alta, creându-se intervale mai mici decât semitonul. Din când în când, glasul se rupe, este tăiat, înturnat.

Este o melodie vie ca focul şi aspră ca pământul, neîmpietrită, nemăsurată, cu erori şi spontaneităţi neaşteptate. Are suişuri şi coborâşuri, adânceşte expresivitatea, starea.

Zicerea este în om, se înnoieşte şi tensionează secţiunile melodice printr-o glăsuire succesivă a sunetelor. Melodia este o invenţie, o inspiraţie spontană, liberă, are caracter ornamental.

Horitorul intuieşte, fără să se bazeze pe indicaţii, pe tipare, pe canoane, dar alcătuirea melodică nu este ruptă de starea anterioară.

Ea vine din străvechime şi s-a întipărit în subconştient. Este o dispoziţie sufletească, horitorul îşi alege formulele după glas. Intervalele au sens expresiv.

Fragmentele muzicale sunt decupate în segmente scurte, predomina loviturile de glotă, contorsionările glasului, Caracterul melodiei este dat de contrastele si concordanţele intervalelor.

Alunecarea glasului în sus ţi în jos impune un impuls de moment, apoi glasul devine din nou tainic, desprins parcă din melodiile de ritual. Se glăsuieşte drept, fără înflorituri.

Se împleteşte glăsuirea melodică cu redarea nuanţată a textului, folosind accentele expresive, cutumă a hornului străvechi.

Câteodată, glasul armonios alunecă coborâtor spre treapta a V-a. Horitorul iese din hore brusc, ascunzându-se apoi în ea.

Răsturnarea tricordului oferă posibilitatea de a „înflori“ melodia diferit, creându-se astfel subtilităţi de un rafinament emoţional deosebit, asociate cu rodul contorsionărilor guturale...


DIN CUPRINS:

Despre această carte

RITMUL INIMII MELE

Taina horilor
Drumul horilor
Odihna horilor, horile pruncilor şi puii de hore
Negoţul cu trecutul
De la neînţelegere la nepăsare
Horile îmbătrânite
Agonia chibzuinţei şi a rostului lumii

HOREA ÎN GRUMAZ

Mărturisirea horii
Când horeşte omul?
Horitul se moşteneşte!
Umbleta folcloriştilor după hori

CE AM AFLAT DE LA ŢĂRANI, CE AM AFLAT DIN CĂRŢI

De la ţărani
Din cărţi
Intâi melodie, apoi poezie

ETIMOLOGIA, BAT-O VINA!

Unii spun că doina ar fi moştenită
Alţii zic că termenul doină ar fi de împrumut

Limba: romana

Nr.pagini: 144

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2015

RECENZII